Şcoala austriacă de economie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Şcoala austriacă de economie este un curent economic care susţine un punct de vedere praxeologic, investigând acţiunea umană pentru a analiza economia [1]. Economiştii austrieci argumentează că doar piaţa liberă, spre deosebire de economia socialistă, poate ajuta omenirea în lupta cu sărăcia; capitalismul şi socialismul fiind singurele sisteme sociale, alegerea între ele este de făcut ţinând seama de acest aspect [2].
Cuprins |
[modifică] Istoric
Şcoala austriacă de economie a apărut în 1871, odată cu publicarea lucrării Grundsätze der Volkwirtschaftslehre (Principii de economie) de către Carl Menger. Menger, plecând de la premisa că preferinţele individuale sunt factorul decisiv în comportamentul economic al oamenilor, dezvoltă teoriile subiectivismului şi marginalismului. [3] Lui Menger i se alătură alţi economişti austrieci care sprijină liberalismul şi susţin o politică de neintervenţie a statului în economie: Friedrich von Wieser şi Eugen von Böhm-Bawerk[4]. Ei se opun Şcolii germane de economie şi abordării economiei dintr-un punct de vedere istoric, conform căruia nu ar exista teoreme economice, universal valabile. Conflictul dintre aceste două şcoli este cunoscut sub numele de Methodenstreit, disputa metodelor. Mises consideră că "miza disputei era, în esenţă, posibilitatea unei ştiinţe, diferite de istorie, consacrate cercetării aspectelor acţiunii umane."[5].
Boehm-Bawerk a combătut teoria marxistă a exploatării capitalului. Disputa cu socialismul este contiuată de alţi economişti austrieci. Ludwig von Mises oferă în Human Action (1966) o prima teorie sistematică şi completă asupra felului în care sunt determinate preţurile de către piaţă. Posibilitatea calculului economic, care garantează progresul economic, se bazează pe propietate privată. Cum în socialism proprietatea privată nu există, decurge că în socialism dezvoltarea economică nu poate avea loc.[6].
Un alt argument împotriva economiei socialiste este oferit de Friedrich Hayek în lucrarea The Use of Knowledge in Society (1945): economia socialistă este un sistem care bazat pe planificare centralizată; cunoaşterea care permite realizarea oricărui calcul economic este dispersată la nivelul întregii societăţi, astfel încât ea nu este niciodată disponibilă într-o cantitate satisfăcătoare planificatorului [7].
Murray Rothbard a fost discipolul lui Mises şi a dezvoltat concepţiile individualiste ale lui Mises. El este un teoretician al libertarianismului[8].
[modifică] Economişti afiliaţi Şcolii austriece
- Eugen von Böhm-Bawerk
- Friedrich Hayek
- Israel Kirzner
- Ludwig von Mises
- Murray Rothbard
- Friedrich von Wieser
[modifică] Note
- ↑ Conform lui Herbener, J. M. (1991, p. 50), praxeologia este punctul de vedere conform căruia acţiunea umană în general, deci şi acţiunea economică, sunt guvernate de gândirea raţională, deductivă.
- ↑ Herbener, J. M. (1991, p. 50).
- ↑ Mises (1969), în Capitolul I.1.
- ↑ Mises (1969), în Capitolul I.4.
- ↑ Mises (1969), în Capitolul II. 3
- ↑ Herbener (1991, pp. 42-43) reformulează astfel argumentul lui Mises: cerinţa pentru dezvoltarea economică este posibilitatea de a calcula care dintre acţiuni este mai profitabilă, în condiţiile diviziunii muncii; calculul se poate face numai prin intermediul preţurilor exprimate în bani, preţuri care furnizează informaţii relevante numai în măsura în care există liber schimb, care la rândul lui există numai dacă există proprietate privată. Cum în socialism aceasta un există, nici progres economic nu poate apărea
- ↑ Hayek(1945), paragraful 11
- ↑ Wendy McElroy îl consideră "cel mai mare teoretician al libertarianismului din secolul XX"
[modifică] Bibliografie
- McElroy, Wendy. "Murray N. Rothbard: Mr. Libertarian".
- Hayek, Friederich. "The Use of Knowledge in Society".
- Herbener, Jeffrey M. (1991). "Ludwig von Mises and the Austrian School of Economics". The Review of Austrian Economics 5 (2): 33-50.
- Mises, Ludwig von (1969). "O perspectivă istorică asupra Şcolii austriece de economie".
