Alegeri generale în România, 1990
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Primul test electoral din istoria post comunistă a României a fost reprezentat de alegerile generale din 20 mai 1990, care s-a desfăşurat pe baza decretului CPUN nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României. Decretul stabilea că Parlamentul va fi ales prin vot proporţional, pe liste de partid, fără existenţa unui prag electoral. Astfel a fost posibilă intrarea în Parlament a nu mai puţin de 27 de formaţiuni politice la Camera Deputaţilor (între care 11 aparţinând unor minorităţi naţionale) şi 7 la Senat. Cu toate acestea, s-a manifestat un dezechilibru accentuat între câştigătorul FSN (67,53 % din mandate) si celelalte formaţiuni. Doar UDMR şi PNL mai deţineau o anumită pondere parlamentară de câte 7,34 % fiecare.
