Cost de tranzacţie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Definiţie generală
De cele mai multe ori costurile de tranzacţie sunt definite ca reprezentând costurile tuturor resurselor necesare pentru a face o schimbare (de exemplu descoperirea unor oportunităţi de schimb, negocierea schimbului,monitorizare).[1].Termenul de "cost de tranzacţie" a fost folosit pentru prima data de către economistul Ronald Coase în articolul său "The Nature of the Firm". O funcţie majoră a instituţiilor este aceea de a scădea costurile de tranzacţie dintre interacţiunile umane.
[modifică] Costuri de tranzacţie în procesul de tranziţie
Ce înseamnă costurile de tranzacţie şi ce rol au acestea în cazul reformelor instituţionale, mai exact în cazul procesului de tranziţie de la socialism la piaţa liberă?
[modifică] Rolul regulilor formale şi informale în ceea ce priveşte costurile de tranzacţie în procesul de tranziţie
Atunci când vorbim despre procesul de tranziţie de la un sistem la altul ne referim printre altele şi la reformarea instituţiilor. Regulile jocului constau în instituţii formale şi informale. Din moment ce regulile informale nu reprezintă o variabilă politică , tranziţia trebuie să însemne promulgarea unor reguli formale. Acestea sunt: constituţia , justiţia şi regulile guvernamentale. Rezultatele tranziţiei depind de interacţiunea dintre regulile formale şi cele informale.Noile reguli formale creează noi stimulente şi oportunităţi pentru interacţiunile umane.[2] S-a constatat faptul că armonia dintre regulile formale şi cele informale reduc costurile de tranzacţie în cazul menţinerii structurilor dintr-o comunitate. Se poate sugera faptul că interacţiunile dintre instituţiile formale ale capitalismului şi cultura statelor socialiste poate fi un motiv important pentru încetinirea rezultatelor în cazul reformării instituţionale. Cele mai importante reguli formale care diferenţiază capitalismul de alte sisteme sunt
- credibilitatea şi stabiliatea drepturilor de proprietate
- libertatea contractelor
- independenţa judiciară
- constituţia.
Unii gânditori consideră aceste instituţii formale de bază ale capitalismului ca fiind drepturi negative. Funcţia majoră a acestor drepturi negative este aceea de a reduce puterea discreţionară a statelor legislatoare şi birocratice şi de a proteja drepturile individuale şi proprietatea privată de regula majorităţii, cu alte cuvinte de a scădea costurile de tranzacţie dintre stat şi societate.
- Libertatea contractelor reduce costurile tranzacţionale în ceea ce priveşte identificarea valorii resurselor cu privire la sporirea productivităţii.
- Un sistem judiciar independent serveşte la funcţionarea şi protejarea drepturilor individului împotriva restului lumii.
- Constituţia protejează individul împotriva regulii majorităţii. De aceea Buchanon a spus adesea că termenul "constituţie" ar trebui să apară înainte de termenul "democraţie".[3]
Instituţiile de bază ale capitalismului cer o cultură a individualismului , o cultură a încurajării individului de a-şi urma propriile scopuri.Astfel se poate spune faptul că o constrângere informală a interacţiunilor umane este cultura.Rezultatele reformării instituţionale din ţările fost-socialiste depind de abilitatea fiecărei ţări de a reduce costurile de tranzacţie pornind de la interacţiunea dinte instituţiile formale ale capitalismului şi cultura respectivelor ţări.
[modifică] Note
- ↑ Wallis J. şi North D. -"Measuring the Transaction Sector in the United States Economy, University of Chicago, p.2 "
- ↑ Svetozar Pejovich -"Understanding the transaction Costs of Transition: it is the culture , Stupid"24/2003,p.4
- ↑ James Buchanon-"Property as a Guarantor of Liberty".Eduard Elgar, p.59
[modifică] Referinţe bibliografice
Svetozar Pejovich-"Understanding the Transaction Costs of Transition: it is the Culture , Stupid", 24/2003
[modifică] Legături externe
- http://www.icer.it/docs/wp2003/Pejovich 24_03.pdf