Granit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Granitul (italiană granito, „granulat“) este o rocă magmatică masivă, cu granulaţie grosolană (cristale cu dimensiunea de câţiva milimetri), formată la adâncimi mari (făcând deci parte dintre plutonite), conţinând în principalcuarţ, feldspat sau minerale de culoare închisă ca mica.

Cuprins 1 Formare 2 Compoziţia chimică 3 Răspândire 4 Locuri cu granit din Europa 5 Utilizare 6 Vezi şi

[modifică] Formare

Granitele se formează din magma acidă bogată în silicaţi, care vine din adâncime (fenomen favorizat de mişcările tectonice) şi care în apropierea suprafeţei pământului (adâncime de sub 2 km) se solidifică prin răcire lentă în crăpăturile scoarţei având uneori un diametru de câteva sute de kilometri; granitele cu o granulaţie mai mare se numesc [[pegmatit]e.
Bazaltul în comparaţie cu granitul provine dintr-o magmă bazică. Caracteristic pentru granit numit şi plutonit sunt adâncimile mari unde se formează, rocile care se formează la adâncimi mai mici ca 2 km, sunt numite subvulcanite sau "roci de gangă" (steril) în minerit.

Deoarece procesul de răcire a magmei are loc la adâncimi relativi mari, răcirea magmei se produce lent, cristalizarea mineralelor producându-se în funcţie de punctul lor de topire, de aceea mineralele de culoare închisă cu punct de topire ridicat care au de obicei şi o densitate mai mare blendă, piroxen se solidifică la început, urmate apoi de feldspat şi cuarţ.
Din această cauză în camera sau cuibul de granit vom găsi mineralele cu densitate mai mică ca feldspat şi cuarţ mai aproape desuprafaţă. Influenţa temperaturii ridicate a magmei influenţează rocile vecine care îşi modifică culoarea, (frecvent albastruie) structura formându-se minerale noi la contactul magmei cu rocile învecinate, aceste proces de transformare determină formarea de fapt a rocilor metamorfice.
Prin mişcări tectonice ulterioare formării granitului, sau prin procesele de eroziune şi transport a apei, vântului, sunt îndepărtate straturile care acopereau granitul, acesta apărând la suprafaţă, fiind supus la rândul lui intemperiilor, razelor solare ce duce la o schimbare a culorii sale într-o nuanţă gălbuie, mineralele mai puţin dure fiind erodate.
Aspectul granitului, este diferit în masa lui se pot vedea cristale de minerale de mărime de câţiva milimetri, culoarea granitului variază de la cenuşiu deschis până la albăstrui, roşu, galben.

[modifică] Compoziţia chimică

Compoziţie chimică medie in procente a granitului
TiO2	0,25
Fe2O3	0,77
FeO	1,41
MnO	0,04
MgO	0,67
CaO	1,85
Na2O	3,58
K2O	4,01
P2O5	0,07
CO2	0,06
H2O	0,54
ppmRb	220
ppmSr	110

In compoziţia granitului predomină cuarţul, feldspatul şi minerale de culoare închisă ca 20–40 % ca: glimer, biotit, muscovit mai rar amphibol. Din grupa feldspatelor predomină feldspatul potasic în comparaţie cu plagioclastele. Minerale accesorii sunt: Zirkon, Apatit, Titanit, de asemenea Magnetit, Rutil, Ilmenit sau alte minerale de zăcământ (minerale utile).
Granitul este frecvent radioactiv, datorită urmelor de uraniu, rubidiu dar pot fi urme radioactive şi în feldspat sau glimer.

[modifică] Răspândire

Granitul se poate spune că ar fi roca cea mai răspândită din scoarţă, fiind prezent în zonele tectonice sau sedimentare.

[modifică] Locuri cu granit din Europa

• Alpi; numai în zona centrală
• Bayerischer Wald
• Erzgebirge
• Fichtelgebirge
• Galicien, Spania
• Harz, Brocken
• Mühlviertel, Böhmische Masse, Austria
• Oberlausitz
• Oberpfälzer Wald
• Odenwald
• Pădurea Neagră
• Waldviertel, Böhmische Masse, Austria

[modifică] Utilizare

Granitul era folosit la pavarea trotuarelor, datorită durităţii şi rezistenţei la erodare, intemperii, în construcţie la:

• pavarea străzilor, bordurii trotuarelor
• cale ferată (terasamente)
• acoperirea pereţilor clădirilor cu plăci de granit, la ferestre şi uşi
• în grădini la fântâni, sau pavaj

Granitul se exploatează frecvent în cariere de piatră, însă sunt asociate des cu minerale utile ca : Pirită (FeS₂), Magnetită (Fe₃O₄).

[modifică] Vezi şi

• Listă de roci
• Listă de minerale
• Listă de roci după geneză