Marcel Iancu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marcel Iancu (n. 24 mai 1895, Bucureşti - d. 21 aprilie 1984, Ein Hod Israel) a fost un pictor, arhitect şi eseist originar din România, stabilit ulterior în Israel.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Încă din anii liceului scoate împreună cu Tristan Tzara şi Ion Vinea revista "Simbol" (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul "Voltaire", unde îl cunoaşte pe Hans Arp şi se reîntâlneşte cu Tristan Tzara, participând la iniţierea mişcării dadaiste. În această perioadă prezintă afişe, măşti, ilustraţii, realizează scenarii şi ţine conferinţe pe temele avangardei artistice. Celebre sunt afişul conceput pentru prima expoziţie DADA în galeria lui Han Corray din Zürich şi cel care anunţa expoziţia dedicată cubismului şi artei negre. În 1919, la Basel, înfiinţează împreună cu Hans Arp şi Alberto Giacometti grupul "Artiştii radicali". După ce trece prin Paris (1921), se desparte de mişcarea dadaistă şi de tendinţele suprarealiste.
În 1922 revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista "Contimporanul" (1924-1936) şi participă cu tablouri la expoziţii organizate împreună cu sculptoriţa Miliţa Petraşcu şi pictoriţa Margareta Sterian. În spiritul efervescent al vremii, Marcel Iancu se afiliază unor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca "Arta nouă" (19291932), "Grupul de artă" şi "Criterion" (1933-1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Mattis Teusch, Corneliu Michăilescu.
În 1941 se stabileşte în Palestina. După înfiinţarea statului Israel, se afirmă ca profesor şi animator al vieţii culturale. Organizează grupul "Orizonturi noi" şi o societate de creaţie artistică la Ein Hod, în 1953. Participă în 1952 la Bienala din Veneţia.
În lucrările de început (în jurul anului 1920), se preocupă de relaţiile dintre formă şi culoare, cu aplicaţii la ambianţă. În România şi apoi la Ein Hod, continuă seria sa de reliefuri policrome şi de picturi în ulei, în care sunt dominante problemele de construcţie, rezolvate prin perspectiva unui spirit raţionalist. Este şi autor al unor lucrări de arhitectură, de exemplu Casa "Juster" (Bucureşti, 1929).
[modifică] Expoziţii personale
[modifică] Expoziţii colective
[modifică] Expoziţii retrospective
 Construcţie abstractă |
 Café Concert |
 Ţărancă cu ouă |
