Nicolae Pura

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nicolae Pura (n. 14 septembrie 1913, satul Căşeiu, judeţul Cluj; d. 10 august 1981, satul Mărgineni) a fost un cleric român de confeiune greco-catolică. Canonicul Nicolae Pura, vicar general şi ordinarius eparhial, a deţinut de facto puterea de jurisdicţie în Eparhia de Cluj-Gherla, cu mică întrerupere, începând din decembrie 1948 până la 9 februarie 1981, când, fiind bolnav, s-a retras.

[modifică] Biografia sa până în anul 1948

Ordinarius Nicolae Pura, Ordinarius-substitutus al Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, s-a născut la 14 septembrie 1913, în satul Căşeiu, un sat de romani greco-catolici, aflat la vremea aceea în judeţul Someş, din Transilvania. Din acelaşi sat, provenea şi pr. Silvestru Augustin Prunduş, succesorul său la cârma Eparhiei de Cluj-Gherla.

A urmat cursurile Academiei Teologice din Cluj, continuându-şi apoi studiile la Colegiul "Pio Romeno" din Roma. După hirotonirea sa ca preot greco-catolic la 19 martie 1938 la Roma, a devenit un apropiat colaborator al Episcopului, viitorul Cardinal, Iuliu Hossu. A ocupat mai multe funcţii, ajungând în final Rectorul Academiei Teologice din Cluj, şi primind demnitatea de canonic.

A fost dedicat studenţilor săi, pentru care a şi cules aceste pilde, ca seminţe pentru predicile lor pe când vor fi preoţi. În 1948 carierea lui de profesor i-a sfârşit odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice. Ascuns, continuă să îşi folosească pana. În anul 1951 a scris "Simfonia Mariei", lucrare binecunoscută şi apărută de atâtea ori după 1990, uneori sub semnătura unui "autor anonim".

În anul 1955 este judecat de către comunişti, condamnat la cinci ani de închisoare, dar în acelaşi an a fost eliberat. Fostul rector, marele gânditor, scriitor, traducător şi poet, a lucrat ca însoţitor la un orb, statistician, după care s-a pensionat.

[modifică] Ordinarius substitutus

Deşi înainte de ilegalizare Biserica Română Unită mai spera că Ortodoxia nu se va preta să facă jocul comunismului ateu, totuşi ea s-a pregătit pentru a înfrunta atât ilegalizarea, cât şi persecuţia, până în cele mai mici amănunte. În toamna anului 1948, în faţa primejdiei iminente ce o ameninţa, la cererea Nunţiaturii Apostolice s-au constituit ternare de conducere a eparhiilor, formaţii de conducere din câte trei persoane, pentru cazuri de forţă majoră, când chiriarhul deţinător al purterii ordinare ar fi împiedicat să-şi exercite jurisdicţia episcopală sau ar lipsi mult timp din eparhie. De regulă ternarele se compuneau din: vicarul general episcopal; provicarul general episcopal I şi provicarul general episcopal II.

În cazul în care deţinătorul puterii jurisdicţionale era arestat sau privat de libertate în orice fel, jurisdicţia trecea la următoarea persoană din ternar. Au fost cazuri în care membrii ternarului au fost arestaţi cu toţii, sau unii dintre ei au decedat; atunci erau cooptaţi membri noi. Situaţia aceasta a durat până în anul 1964, când au fost eliberaţi din închisori episcopii din garda a II-a. Aceştia au preluat destinele Eparhiilor lor, în regim de ilegalitate în continuare, cu excepţia episcopului auxiliar de Cluj-Gherla, dr. Ioan Cherteş, care suferind grav în urma torturii din anii de temniţă, s-a retras la o soră a sa, renunţând la preluarea jurisdicţiei.

Puterea de jurisdicţie în Eparhia de Cluj-Gherla a deţinut-o, cu mică întrerupere, canonicul Nicolae Pura, vicar general şi ordinarius eparhial, începând din decembrie 1948 până la 9 februarie 1981, când, bolnav, s-a retras, stabilind însă o nouă succesiune jurisdicţională, formată din următorul ternar: Dr. Silvestru Augustin Prunduş, OSBM, profesor de Teologie, vicar general episcopal şi ordinarius, fost provicar general I; Dr. Eugen Popa, profesor de Teologie, provicar general episcopal I şi Prof. Tertulian Langa, provicar general episcopal II, care-şi menţine delegaţia din 28 noiembrie 1971 în această calitate.

Canonicul Nicolae Pura este autorul a cel puţin 13 lucrări de teologie printre care amintim: "Acela pe care voi nu-l ştiţi" (1943, despre Cristos, prezent real în Euharistie); "Pilde apologetico-dogmatice" (3 vol., 1941, 1942, 1943); "Viaţa în iubire"; "Educaţia curãţeniei"; "Spre luminã"; "Meditaţii pentru preoţi" etc. "Azi ca întotdeauna, centrul vieţii creştine nu este şi nu poate fi altul decât Sf. Euharistie", scria pr. Pura în 1943, în prefaţa cărţii, iar cuvintele îi sunt valabile şi astăzi. De asemenea, PC Nicolae Pura a lăsat în urma lui, printre alte scrieri, capodopera lirică "Simfonia Mariei".

Canonicul Nicolae Pura a trecut la cele veşnice la 10 august 1981 în com. Mărgineni, unde a fost şi înmormântat. "În sicriu aş dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea şi rozariul", scria în testamentul său canonicul greco-catolic Nicolae Pura. În manuscris i-au rămas alte 22 de lucrări, printre care un rezumat al Conciliului Vatican II, "Explicarea Sfintei Liturghii", traducerea unor poeme ale lui Pierre Teilhard de Chardin, numeroase meditaţii şi alte traduceri.

[modifică] Legături externe

• Catholica - Pr. Nicolae Pura: Viaţa în iubire
• Persecuţia
• Silvestru Augustin Prunduş, Clemente Plăianu - Canonicul Nicolae Pura, Ed. Viaţa creştină, 1996