De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Partida spaniolă este o deschidere care începe cu mutările:
- 1.e4 e5
- 2.Cf3 Cc6
- 3.Nb5
Partida spaniolă este una dintre cele mai populare deschideri. Se mai numeşte şi deschiderea Ruy López, în onoarea şahistului spaniol Ruy López de Segura, care analizează această deschidere în cartea sa Librio del Ajedrez, scrisă în 1561.
Cea de-a treia mutare a albului ameninţă calul care apără pionul de pe e5, ameninţat de calul de pe f3. Aparent, albul ameninţă să câştige pionul respectiv cu 4.Nxc6 dxc6 5.Cxe5, dar negrul poate răspunde cu 5...Dd4, atacând în acelaşi timp calul şi pionul de pe e4; jocul poate continua 6.Cf3 Dxe4+ 7.De2 Dxe2+ 8.Rxe2, după care echilibrul material este restabilit, iar negrul are o poziţie bună. 3.Nb5 este totuşi o mutare bună, pentru că dezvoltă o piesă şi pregăteşte rocada. Cum însă mutarea nu aduce nici o ameninţare imediată, negrul poate răspunde în mai multe feluri.
Teoria partidei spaniole este cea mai studiată între cele ale jocurilor deschise (1.e4 e5). La aproape fiecare mutare sunt mai multe alternative rezonabile, care au fost în marea lor majoritate cercetate în adâncime. De obicei posibilităţile de continuare a jocului sunt împărţite în două părţi: negrul joacă apărarea Morphy (3...a6) sau joacă altceva. Variaţiile în care negrul joacă altceva decât 3...a6 sunt mai vechi şi în general mai simple, dar apărarea Morphy este mai des jucată astăzi.
[modifică] Negrul mută altceva decât 3...a6
[modifică] Apărarea Morphy 3...a6
