Pirită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pirită (Pirit)
Pirită - cristale cubice cu feţe striate
Formula chimică	FeS₂
Sistem de cristalizare	cubic
Clasa	diakisdodecaedrică $2/m\bar{3}$
Culoare	gălbui-arămie cu reflexe verzui
Urma	neagră-verzuie sau neagră-brună
Duritate	6 - 6,5
Densitate	4,95 - 5,1
Luciu	metalic
Transparenţa	-
Spărtura	concoidală - neregulată
Clivaj	absent
Habitus	cristale cubice, octaedrice, dodecaedrice
Macle	frecvente, prin întrepătrunderea a doi dodecaedri pentagonali ("cruce de fier")
Punct de topire	1,177–1,188°C [1]
alte caracteristici
reactivitatea chimică	se dizolvă în acid azotic concentrat
Minerale asemănătoare	Marcasit, Calcopirita
Radioactivitate	Nu este radioactivă
Caractere speciale	paramagnetică

Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chmică FeS₂, de culoare gălbui-arămie cu reflexe verzui şi care cristalizează în sistemul cubic.

Anionul din pirită este un ion de bisulfură S₂²⁻, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali.

Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană Katzengold - (aurul pisicii) denumirea provine de fapt de la cuvântul Ketzer (eretic). În comparaţie cu aurul, pirita este însă mai plastică şi mai dură. Alte minerale cu care se poate confunda sunt marcasita şi calcopirita.

[modifică] Răspândire

Este una dintre cele mai răspândite sulfuri, fiind întâlnită în roci magmatice şi metamorfice bogate în magneziu şi fier (roci de culoare închisă), roci hidrotermale şi roci sedimentare sau în acumulările de cărbuni (pirita framboidală).
Supusă fenomenelor de oxidare la suprafaţă, sau în prezenţa apei de infiltraţie, se transformă în hidroxid de fier amorf (limonit) după mai multe etape intermediare.

[modifică] Utilizare

Din punct de vedere economic este importantă pentru obţinerea acidului sulfuric, fierului şi cuprului, sau ocazional la obţinerea aurului.
Zăcămintele de cărbuni bruni ce conţin pirită. prin ardere se eliberează bioxidul de sulf (SO₂) care prin dizolvare în apa din atmosferă se formează (acid sulfuric) ploi acide, care poluează mediul înconjurător.
Un alt fenomen ia naştere în straturile de roci cu pirită, mineralul prin oxidare cu nitraţi se eliberează azot, întrucât în apă potabilă este admis nitrat numai 50 mg/litru, pe când sulfaţii sunt admişi într-o canitate mult mai mare de 240 mg/litru de apă, cu ajutorul piritei se produce denitrificarea apei.

[modifică] Istoric

Numele piritei provine din limba greacă πυρ pyr = foc, deoarece se poate folosi pentru aprinderea focului - cu ajutorul unui amnar (de cremene) se desprind aşchii dintr-o bucată de pirită, care se aprind şi ard:
$\mathrm{2\ FeS_2 + 5\ O_2 \longrightarrow 2\ FeO + 4\ SO_2}$ .

[modifică] Galerie de imagini

Pirită octaedrică

Pirită in formă cubică

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Mineraleeditează

Geologie : denumiri de Minerale
Agat \| Amfibol \| Apatit \| Acvamarin \| Aragonit \| Baritină \| Beril \| Bismut \| Biotit \| Blendă \| Calcit \| Calcopirită \| Carneol \| Cinabru \| Corindon \| Cuarţ \| Diamant \| Feldspat \| Fluorină \| Galenă \| Gips \| Grafit \| Granat \| Hematit \| Ilmenit \| Limonit \| Magnetit \| Malachit \| Olivină \| Onix \| Pirită \| Piroxen \| Realgar \| Rodocrozit \| Rubin \| Rutil \| Safir \| Sare \| Smarald \| Sodă \| Spinel \| Talc \| Topaz \| Turmalină
Format cu denumiri de Roci
Andezit \| Bauxită \| Bazalt \| Calcar \| Diabaz \| Diorit \| Gabro \| Granit \| Gresie \| Loess \| Nisip \| Pegmatit \| Peridotit
Pământ şi Zăcăminte
Straturile pământului \| Cărbune \| Filon \| Gaz natural \| Minereu \| Petrol \| Vulcanism