Radiotelescop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Radiotelescopul Parkes, Alectown, Australia.

Radiotelescopul este un instrument astronomic de măsură prevăzut cu antene speciale, folosit la recepţionarea şi la studierea în domeniul spectral al undelor radio (cuprinse între frecvenţele de la câţiva kHz până la 3 GHz) emise de corpurile cereşti .

Antena parabolică unică a radiotelescopului de la Arecibo (Porto Rico), are diametrul de 300m.

[modifică] Istoric

Undele radio din univers (mai precis din Calea Laptelui) a fost descoperit în anul 1932 de fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950), acest eveniment a determinat dezvoltarea radioastronomiei.
In cinstea lui a fost denumită unitatea de măsură folosită în radioastronomie (Unitatea Jansky)
$1 Jansky = 1 Jy = 1 \cdot 10^{-26} \frac{W}{m^2Hz}$
Deoarece această descoperire pe atunci n-a avut un ecou deosebit în lumea astronomilor, primul radiorelescop va fi construit în anul 1937 de către inginerul american Grote Reber (1911 - 2002) din Wheaton, Illinois, în cinstea lui este denumit Grote asteroidul 6886.
In Germania este construit în 1956 primul radiotelescop mobil (cu un diametru al antenei de 25 m) „Stockert” (Astropeiler) de lângă „Eschweiler” în Eifel (din 1999 obiect de muzeu).

[modifică] Date tehnice

Focarul format într-o antenă parabolică

Cele mai multe radiotelescoape au o antenă din metal parabolică, care joacă rolul unei oglinzi concave de a concentra prin reflexie într-un focar undele recepţionate. Azi radiotelescoapele constau din mai multe antene parabolice (engl. Arrays = ordonare, aşezare, serie, câmp). Antenele unui sistem Arrays sunt legate între ele, astfel suprafaţa fiecărei antene cumulată constituie o suprafaţă globală mare, avantajul este că pot fi observat concomitent mai multe obiecte (surse) cereşti, azi astfel de raditelescoape obţin imagini comparabile cu imaginile telescopului optic.
Sunt radiotelescope fixe (fixate permanent spre zenit) sau mobile care pot fi rotite, mărind cosiderabil domeniul de recepţie. Calitatea rezultatelor obţinute e influenţat numai parţial de diametrul antenei, această valoare fiind completată de sensibilitatea instrumentelor care detectează impulsurile primite. In timp ce telescoapele mari pot recepţiona unde radio cu lungimile de undă cuprinse între metri şi câţiva centimetri, telescoapele mai mici, ca telescopul IRAM din Spania sau KOSMA din Elveţia cu diametrul antenei de 30 m poate recepţiona unde care au lungimi de ordinul milimetrilor.
Radiotelescoapele sunt utilizate şi la observarea corpurilor cereşti, prin recepţionarea datelor emise de sondele spaţiale îndepărtate.

Radioteleskop-Array (Ryle Telescope interferometer, Universitatea Cambridge)

[modifică] Telescoape mai importante

Cel mai mare Radiotelescop fix din lume este telescopul rusesc RATAN 600 din Republica Karaciai-Cercheză, iar cel mai mare Radiotelescop mobil din lume (diametrul antenei 100 x 110 m) este Robert C. Byrd Green Bank Telescope aparţinând Green-Bank-Observatoriums in West Virginia, USA pe locul doi urmează 100 m-Radiotelescop ce aparţine institului radioastronomic Max Planck din Bonn şi este amplasat în apropiere de Effelsberg in Eifel, Germania.
Cel mai mare Radiotelescop din categoria milimetrilor de lungimi de undă recepţionate este radiotelescopul cu diametrul de 50 m din Puebla Mexic, iar cel mai mare Radioteleskop-Array este Very Large Array din Socorro, New Mexico, USA cu 27 de telescoape fiecare cu un diametru de 25 de m amplasate sub forma literei Y.
Un proiect important al radioastronomiei este stabilirea hidrogenului în univers ca indicator al existenţei unei galaxii, în emisfera sudică acest proiect este deja încheiat, datele cele mai multe au fost găsite cu ajutorul Radiotelescopului-Parkes din Australia.