Regiunile Italiei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Regiunile Italiei au un grad de autonomie regională conform constituţiei din 1948. Totuşi, cinci regiuni (Friuli-Venezia Giulia, Sardinia, Sicily, Trentino-Tirolul de Sud şi Valle d'Aosta) au primit o autonomie şi nişte posibilităţi culturale mai mari.
Fiecare regiune are un consiliu ales şi un Giunta Regionale (comitet executiv) condus de un preşedinte. Giunta este responsabilă în faţa consiliului şi îi este cerut să conducă regiunea în cazul în care nu reuşeşte să reţină confidenţa consiliului. Forma de guvernământ este de aceea analoagă structurii guvernării naţionale. Scopul principal al regiunilor este de a descentraliza instituţiile statului, iar în urma unei reforme din 2001 competenţele regiunilor au fost lărgite.
Guvernele provinciale şi comunale urmează aceleaşi principii - consiliuri şi giunte conduse de preşedinţi (sau primari în cazul comunelor).
Autonomia regională a fost o problemă în ultimii ani ai politicii italiene, fără îndoială aduse de manifestările unor partide ca Lega Nord.
| Idx | Regiune | Capitală | Harta |
|---|---|---|---|
| 1 | Abruzzo | L'Aquila |  |
| 2 | Valle d'Aosta | Aosta | |
| 3 | Puglia | Bari | |
| 4 | Basilicata | Potenza | |
| 5 | Calabria | Catanzaro | |
| 6 | Campania | Napoli | |
| 7 | Emilia-Romagna | Bologna | |
| 8 | Friuli-Venezia Giulia | Trieste | |
| 9 | Lazio | Roma | |
| 10 | Liguria | Genova | |
| 11 | Lombardia | Milano | |
| 12 | Marche | Ancona | |
| 13 | Molise | Campobasso | |
| 14 | Piemont | Torino | |
| 15 | Sardinia | Cagliari | |
| 16 | Sicilia | Palermo | |
| 17 | Trentino-Tirolul de Sud | Trento | |
| 18 | Toscana | Florenţa | |
| 19 | Umbria | Perugia | |
| 20 | Veneto | Veneţia |
