Testamentul lui Lenin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Acest articol este parte a seriei Comunism  |
|
Şcoli ale comunismului Partide comuniste State comuniste Alte articole |
| editează acest cadru |
Testamentul lui Lenin este numele dat unui document scris de Vladimir Ilici Lenin în ultimele săptămâni ale anului 1922 şi prima săptămână a anului 1923. În testament, Lenin a propus schimbări în structurile de conducere ale tânărului stat sovietic. El a mai făcut de asemenea unele aprecieri asupra unor membri de frunte ai conducerii sovietice, cea mai importantă observaţie făcută fiind aceea a îndepărtarii lui Stalin din funcţia de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Cuprins |
[modifică] Istoria documentului
Lenin a dorit ca testamentul său să fie citit la al XII-lea Congres al Partidului Comunist care fusese convocat pentru aprilie 1923. Însă, după al treilea atac cerebral al lui Lenin din martie 1923 care-l lăsase pe liderul bolşevic paralizat şi incapabil să mai vorbească, testamentul a fost ţinut secret de către soţia sa, Nadejda Krupskaia, care spera ca soţul său se va însănătoşi. Deabia după moartea lui Lenin de pe 21 ianuarie 1924, Krupskaia a predat documentul Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist, cerând să fie prezentat delegaţilor la cel de-al XIII-lea Congres al Partidului Comunist din iunie 1924.
Testamentul lui Lenin îi puneau pe membrii triumviratului aflat în acel moment la putere (Stalin, Zinoviev, Kamenev) într-o mare încurcătură. Pe de-o parte, ei ar fi preferat să interzică documentul care îi critica pe toţi cei trei şi pe aliatul lor, Buharin, dar şi pe adversarul lor, Troţki. (Deşi comentariile lui Lenin aduceau atingeri tuturor liderilor comunişti, Stalin avea cel mai mult de pierdut, de vreme ce singurul sfat practic era îndepărtarea acestuia din urmă din funcţia de Secretar General al Comitetului Central al Partidului Comunist).
Pe de altă parte, conducerea sovietică nu avea curajul să nu se supună dorinţelor lui Lenin aşa de curând după moartea lui, mai ales atâta vreme cât Krupskaia insista ca aceste dorinţe să fie respectate. Liderii sovietici erau de asemenea în mijlocul unor lupte facţionale pentru controlul partidului, facţiunea conducătoare însăşi fiind formată din grupuri neomogene care aveau să se dezintegreze în curând, ceea ce ar fi făcut ascunderea documentului aproape imposibilă.
Compromisul final propus de triumvirat la Consiliul Înţelepţilor al celui de-al XIII-lea Congres, după ce Kamenev a citit textul documentului, a fost ca delegaţii să poată aibă acces la el în următoarele condiţii, (prima dată făcute publice într-o broşură de Troţki în 1934 şi confirmate de documentele publicate în timpul prestroikăi şi după aceea.):
- testamentul trebuia citit de reprezentanţii ai conducerii partidului în cadrul unor întâlniri separate cu fiecare delegaţie regională a partiduluihe,
- luarea de noţiţe nu era permisă,
- în timpul întâlnirilor plenare al Congresului nu trebuiau făcute referiri la testament.
Propunerile au fost adoptate cu majoritate de voturi în ciuda obiecţiilor lui Krupskaia. Ca urmare, testamentul nu a avut efectul pe care-l sperase Lenin, iar Stalin şi-a păstrat poziţia de Secretar General.
Împiedicarea acţiunii de aducere la cunoştinţa tuturor membrilor partidului a conţinutului documentului a rămas un fapt cotroversat folosit în lupta dintre opoziţia de stânga şi facţiunea Stalin-Buharin din perioada 1924 – 1927. Ca urmare a presiunilor opoziţiei, Stalin a fost obligat să citească din nou testamentul în iulie 1926 la întâlnirea Comitetului Central. O ediţie cenzurată a fost tipărită în decembrie 1927 într-o ediţie limitată pentru folosul delegaţilor la al XV-lea Congres al Partidului Comunist. Testamentul nu a fost adus la cunoştinţa publicul larg datorită consensului la care au ajuns membrii conducerii sovietice care considerau că documentul nu poate fi tipărit şi publicat deoarece ar fi făcut rău întregului Partid.
Textul testamentului ca şi faptul că a fost interzis au devenit foarte repede cunoscute în occident, în mod special după ce faptl a fost descris de Max Eastman în Since Lenin Died – De când a murit Lenin (1925). Conducerea sovietică a înfierat demersul lui Eastman şi, folosindu-se de disciplina de partid, l-a forţat pe Troţki, care mai era încă membru al Poliburo, să scrie un articol în care nega versiunea evenimentelor descrisă de Eastman.
Textul integral în limba engleză a Testamentului lui Lenin a fost publictă în 1926 în ziarul New York Times.
Din momentul în care Stalin şi-a consolidat poziţia de lider de necontestat al Partidului Comunist al uniunii Sovietice la sfârşitul celui de-al treilea deceniu, toate referirile la testamentul lui Lenin au fost considerate From the time Stalin consolidated his position as the agitaţie antisovietică şi a fost pedepsită ca atare. Negarea existenţei acestui document a rămas una dintre pietrele unghiulare ale istoriografia sovietică până la moartea lui Stalin din 1953. După denunţarea crimelor staliniste de către Hruşciov făcută la al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1956, documentul a fost în sfârşit publicat în mod oficial.
[modifică] Documente înrudite
Testamentul lui Lenin nu trebuie confundat cu Testamentul politic al lui Lenin, un termen folosit în leninism pentru desemnarea unei serii de scrisori şi articole dictate de lenin în timpul bolii, în care dădea instrucţiuni depre modul în care trebuia să continue edificarea statului sovietic. În mod tradiţional, cuprinde următoarele lucrări:
- O scrisoare către Congres, "Письмо к съезду"
- Despre atribuirea Gosplan de funcţii legislative,"О придании законодательных функций Госплану"
- Asupra "problemei naţionalităţilor" sau despre "Autonomizaţie","К 'вопросу о национальностях' или об 'автономизации' "
- Pagini din jurnal, "Странички из дневника"
- Despre cooperaţie, "О кооперации"
- Despre revoluţia noasdtră, "О нашей революции"
- Cum trebuie să reorganizăm Rabkrin,"Как нам реорганизовать Рабкрин"
- Mai bine mai puţin, dar mai bine, "Лучше меньше, да лучше"
[modifică] Conţinutul Testamentului lui Lenin
Scrisoarea este o critică a guvernării sovietice din acel moment, Lenin avertizând asupra primejdiilor pe care le anticipa şi făcând sugestii pentru viitor. Unele dintre aceste sugestii vizau mărirea numărului de membri ai CC al PC al URSS, atribuirea de puteri legislative Comitetului de Stat pentru Planificare şi schimbarea politicii naţionalităţilor puse în practică de Stalin.
Cel mai important aspect al Testamentului a fost critica adusă lui Stalin, nu doar asupra politicii în domeniul naţionalităţilor, dar şi asupra stilului de conducere al viitorului dictator. Lenin a scris în mod special:
- Tovarăşul Stalin, odată devenit Secretar general, are o autoritate nelimitată concentrată în mâinile sale, iar eu nu sunt sigur dacă el va fi capabil tot timpul să folosească această autoritate cu suficientă prudenţă. Tovarăşul Troţki, pe de altă parte, asă cum a demonstrat deja lupta lui împotriva Comitetului Central în problema Comisariatului Poporului pentru Comunicaţii, este remarcabil nu doar numai printr-o abilitate remarcabilă. Ca persoană, el este probabil cel mai capabil om din CC-ul de azi, dar a arătat o încredere în sine excesivă şi o preocupare excesivă pentru partea pur adiministrativă a muncii.
- Aceste două calităţi a celor doi lideri de frunte ai CC-ului de azi, pot duce în mod necugetat la o ruptură, şi dacă Partidul nu ia măsuri să preîntâmpine acest fapt, ruptura poate veni pe nepregătite.
Într-un post-scriptum adăugat câteva săptămâni mai târziu, lenin a recomandat îndepărtarea din funcţie a lui Stalin din poziţia de Secretar General al PC al URSS.
- Stalin este prea grosolan şi acest defect, altfel destul de tolerabil printre noi, comuniştii, devine intolerabil pentru un Secretar General. De aceea eu sugerez tovarăşilor să se gândească la îndepărtarea lui Stalin din acel post şi la numirea unui alt om în locul lui, care să se deosebească din toate punctele de vedere de tovarăsul Stalin
Lenin a criticat de asemenea şi pe alţi membri ai Politburo. El a scris că:
- ... episodul din octombrie cu Zinoviev şi Kamenev (opoziţia cu privire la cucerirea puterii în octombrire 1917) nu a fost, desigur, un accident, dar niciunul nu poate fi acuzat pentru el mai mult decât antibolşevismul lui Troţki.
El a criticat alţi lideri bolşevici pe lângă sugestiile lui politice generale.
[modifică] Legături externe
- Lenin's Last Testament (text)
- despre Testamentul interzis al lui Lenin de Leon Trotsky (scris în decembrie 1932, publicat în 1934, uneori datat incorect 1926)
- Short article on the Testament from MIA
