Zigu Ornea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Zigu Ornea

Zigu Ornea (n. 1930 - d. 2001), a fost un editor, critic literar, istoric literar, publicist şi scriitor evreu, autorul unei bibliografii impresionante cuprinzând numeroase lucrări de specialitate şi articole, monografii, cronici literare şi cronici ale ediţiilor.

Alături de profesorul Leon Volovici, Zigu Ornea a subliniat printre primii tendinţele şi manifestarile antisemite din operele unor reprezentanti importanţi ai generaţiei interbelice de scriitori de la noi. Volumul Anii treizeci. Extrema dreapta românească a reprezentat astfel pentru intelectualitatea românească, alături de Jurnalul lui Mihail Sebastian, o oglindă impresionantă a perioadei interbelice întrucâtva idilizate înainte vreme. Cartea a apărut în traducere şi la prestigioasa editură "Columbia University Press" în anul 2000, constituind astăzi o referinţă bibliografică importantă în facultăţile de profil umanist din România.

Viaţa şi opera

Se naşte la Frumuşani în anul 1930, urmează liceul la Botoşani şi cursurile Facultăţii de Filosofie din Bucureşti. Debutează editorial în 1969, cu volumul Junimismul. Absolvent în 1955 al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, devine redactor la E.S.P.L.A., pentru ca, din motive de "dosar" ideologic, în 1959 să fie corector plătit doar pentru recenziile publicate la "Gazeta literară". Este perioada în care-l frecventează pe profesorul Mihail Ralea, unul dintre directorii de conştiinţă ai generaţiei sale alături de G. Călinescu şi Tudor Vianu. De-a lungul timpului leagă prietenii sau relaţii de strânsă colaborare cu Matei Călinescu, Gabriel Dimisianu, Radu Cosaşu, Andrei Pleşu, Ion Ianoşi sau Al. Sandulescu. Deţine apoi în revista "România literară" rubrica de cronică a ediţiilor, din 1982 pina la moartea sa.

Una dintre cele mai interesante rubrici ale sale din presa românească a fost cea din revista Dilema, pe care a ţinut-o până la moartea sa, în anul 2001. A fost de asemenea director al editurii Minerva şi al editurii Hasefer.