Învăţare prin predare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
"Lernen durch Lehren" (sau "Învăţarea prin Predare", într-o formă prescurtată LdL) este o metodă de învăţare care se inspiră din învăţământul reciproc, practicat in Elveţia, în secolul al XIX-lea, dar care a fost dezvolată şi răspândită în Germania începând cu anul 1980 de către Jean-Pol Martin, profesor de didactică franceză la Universitatea Catolică din Eichstätt-Ingolstadt, Bavaria. Jean-Pol Martin a descris în mod sistematic metodele aplicate având ca punct de plecare o cercetare pedagogică pe care a efectuat-o în cadrul orelor de franceză, ca limbă străina la o clasă la care a predat timp de şapte ani, dintr-a cincea, până într-a treisprezecea, înainte de Bacalaureat. După aceea, a dat o formulă teoretică conceptului său. În mod paralel şi alţi cercetători, s-au arătat interesţi de această metodă. Începând cu anul 1987, "Învăţare prin Predare", a cunoscut o dezvoltare excepţionala şi datorită faptului că Jean-Pol Martin a creat o reţea la care au aderat mai mulţi profesori care utilizau metoda la diferite materii şi pentru un public diversificat. Aceşti profesori au început să inventarieze rezultatele şi să le prezinte în cadrul cercurilor pedagogice. Metoda şi-a mărit audienţa în mod deosebit începând din anul 2001 în cadrul reformei învăţământului din Germania. Acest an este foerte important şi datorită faptului că acum s-au publicat rezultatele unui studiu-Pisa care a avut drept scop analiza comparativă a mai multor sisteme de învăţământ din Europa şi care a scos în evidenţă deficitele Germaniei. Astăzi, metoda este tratată în toate manualele de Didactică franceză în cadrul cercurilor pedagogice şi este recomandată de Ministerul Învăţământului.
Cuprins |
[modifică] Conceptul de Învăţare prin Predare
| Clasa înţeleasă ca o reţea neuronală |
|---|
Dacă luăm o reţea neuronală ca model pentru a structura comunicarea în clasă, întrebarea care se pune este aceea dacă o asemenea concepţie poate funcţiona.
La nivelul sistemului nervos, procesul de învăţare se realizează în momentul în care mai mulţi neuroni stabilesc conexiuni fixe. Cu cât individul se confruntă de exemplu cu un cuvânt ca "mama", cu atât sunt neuronii mai activi şi legăturile între ei mai stabile.
Reţelele neuronale produc cunoaştere intrând în interacţiune şi creînd noi conexiuni, mai efective decât precedentele.
Profesorul trebuie să creeze astfel de situaţii, încât elevii să poată să comunice în mod intens între ei şi să creeze conexiuni durabile. Pentru a atinge acest scop, ei trebuie aduşi în situaţia de a construi împreună procesul de învăţare prin relizarea unor proiecte de mai mică întindere.
Persoanele implicate trebuie să se simtă atrase de activitatea pe care o exercită şi să simtă că această muncă colectivă poate să facă lumea mai bună, "motivare etică".Comunicarea trebuie sa se realizeze în mod fluid, coerent: aceasta înseamnă că obstacolele din calea comunicării trebuie reduse: cu cât comunicarea se realizează mai rapid, cu atât este mai eficientă. Realizatorul reţelelor neuronale (profesorul) trebuie să cunoască foarte bine neuronii (elevii)pentru a putea să îi conecteze şi să îi facă să interacţioneze eficient. Cu cât neuronii şi constructorul sunt mai competenţi, cu atât funcţionează mai bine reţeaua neuronală. De aceea este foarte important ca elevii şi studenţii să îşi însuşească cât mai rapid tehnicile de bază adecvate ca de exemplu: amabilitate, fiabilitate, rapiditate, etc. |
Metoda are la bază un principiu foarte simplu:În cadrul orelor, elevii îşi prezintă reciproc noile conţinuturi din manual chiar de la începutul lecţiei. Metoda nu trebuie sub nici o formă confundată cu o prezentare orală, un model de curs magistral realizat de elevi. De fapt, elevii implicaţi nu numai că trebuie să prezinte ei inşişi noile conţinuturi, ci şi să utilizeze tehnici adecvate fiecărei teme sau subiect, atât în cadrul muncii în grup sau în tandem, cât şi prin interpretare de documente, să verifice dacă ceilalţi şi-au însuşit noile cunoştinţe şi să motiveze clasa. Înterbarea care se pune în mod logic este aceea a notării. Jean-Pol Martin, promotorul metodei se arată împotriva notării performanţelor elevilor, însă alţi adepţi ai săi se opun.
[modifică] Evoluţia metodei din anul 2001
Metoda se bazează pe două componente:
- o componentă antropologică
- şi una didactică.
Componenta antropologică pleacă de la piramida aspiraţiilor fundamentale a lui Maslow. Datoria de a preda elevilor conţinuturile manualelor poate favoriza satisfacţia dorinţei de protecţie a omului (prezentarea conţinuturilor didactice întăreşte încrederea în sine), satisfacerea nevoii de contacte sociale şi de recunoaştere din partea celorlalţi, dorinţa de a se realiza şi de a-şi dezvolta potenţialul şi nu în ultimul rând aspiraţia spre transcendenţă inţeleasă ca o dorinţă de a da un sens faptelor sale. Această ultimă dorinţă trebuie analizată în contextul următor: pentru a aborda cu succes problemele care se prezintă în faţa omenirii, este important să se mobilizeze toate resursele intelectuale de care aceasta dispune, ceea ce constituie baza metodei de "Predare prin Învăţare". Din moment ce capacitatea de comunicare este condiţia necesară pentru a împărtăşi cunoştinţele şi a reconstrui, metoda favorizeaza în egală măsură o atitudine democrată.
În ceea ce priveşte componenta didactică, cel puţin referitor la învăţarea limbilor străine, "Învăţarea prin Predare" reduce contradicţia aparentă între cele trei direcţii diferite care s-au opus de-a lungul istoricului predării limbilor străine: direcţia comportamentală (automatizarea structurilor lingvistice), cea cognitivistă (procesul de internalizare al conţinuturilor intelectuale)şi cea comunicativă (profesorul creeaza situaţii autentice).
[modifică] Realizarea concretă a metodei
Noile conţinuturi ale lecţiei sunt împărţite în unităţi mai mici pe mai multe grupe de elevi (dar nu mai mult de trei elevi într-o grupă). Fiecare grupă se familiarizează cu partea sa din lecţie având drept scop prezentarea ei în faţa clasei. Este important de insistat asupra faptului că elevii trebuie să mediteze îndelung asupra unei strategii eficace şi motivante pentru a prezenta noile conţinuturi: pantomimă, rebus, joc de roluri, în nici un caz expunere sau prezentare orală complexă. Grupa care prezintă trebuie în acelaşi timp să verifice dacă toată clasa a priceput noua secvenţă de lecţie prin teste, sau reproducerea conţinutului de către un elev. Majoritatea profesorilor care utilizează metoda nu o fac la toate orele sau în mod continuu pentru că ea cere mai multă concentrare din partea elevilor şi o pregătire mai intensă din partea profesorilor. Iată avantajele şi dezavantajele prezentate de cei care o utilizează:
Avantaje
- Elevii lucrează mult mai intensiv şi asimilează conţinuturile în profunzime.
- Mai mult, elevii îşi însuşesc competenţe-cheie, ca:
-
- capacitatea de a munci în grup,
- capacitatea de a planifica o temă mai dificilă,
- flexibilitate,
- capacitatea de a prezenta un fragment din lecţie şi de a modera clasa,
- încredere în sine.
Dezavantaje
- Prezentarea metodei cere un anumit timp.
- Elevii şi profesorii trebuie să accepte să muncească în plus.
[modifică] Links
- Lernen durch Lehren (LdL) (Paru en Février 2004 dans Les Cahiers de l’APLIUT (Association des professeurs de langues en IUT). Actes du XXVe Congrès : « A la recherche de situations communicatives authentiques : l’apprentissage des langues par les tâches »)
- Lernen durch Lehren (Sit ce conţine toate lucrările - majoritatea în germană - efectuate asupra metodei LdL din 1982)
