Alexandru Lăpuşneanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Lăpuşneanul, a fost domnitor al Moldovei: septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 şi octombrie 1564 - 5 mai 1568.
Cuprins |
[modifică] Prima domnie
Alexandru Lăpuşneanul, Petru pe numele său de botez, a fost fiu al lui Bogdan al III-lea cel Orb. A fost ridicat la domnie prin puterea poloneză, şi prin urmare, ţara a fost plasată sub suzeranitatea Poloniei, depunând jurământ de fidelitate regelui polonez, şi obligându-se să-i dea în timp de război 700 de călăreţi. Această politică dusă de Lăpuşneanul faţă de polonezi a atras asupra lui ura lui Ferdinand, împăratul Germaniei, din cauză că regele Poloniei era fratele Izabelei, regina Ungariei, care era în relaţii duşmănoase cu Ferdinand. Din acest motiv, Ferdinand a încercat prin toate metodele să-l răstoarne de pe tron. Şi turcilor le devine suspectă domnia lui Lăpuşneanul, aflat sub protecţia Poloniei şi în 1555 îl cheamă la Constantinopol. El însă nu se duce, şi trimite nişte pungi cu bani, punându-se astfel bine şi cu Poarta şi în acest fel îşi întăreşte domnia fiind protejat şi de polonezi şi de turci. Tot atunci, Lăpuşneanu îi ajută pe turci să o readucă pe tronul din Cluj pe regina Izabela (1556), care era refugiată în Polonia. În momentul în care era cel mai sigur pe domnie, este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob Eraclid, poreclit şi Despotul. Acesta, prin înşelăciuni şi intrigi, îşi adună o oaste de mercenari şi-l bate pe Lăpuşneanu la Verbia la 10 noiembrie 1561.
[modifică] A doua domnie
După ce Despot Vodă este ucis în 1563 de Ştefan Tomşa, care domneşte pentru scurt timp, Lăpuşneanu reuseşte să redobândească tronul Moldovei. Acest lucru îl costă mai mult de 200 000 de galbeni daţi turcilor şi un crâncen război civil, pe care a trebuit să-l poarte contra lui Ştefan Tomşa, candidatul boierilor. Armatele turceşti şi tătăreşti, care îl aduceau pe Lăpuşneanu la domnie, au invadat ţara, prădând şi jefuind. Tomşa neputând să se menţină pe tron, fuge la polonezi, dar este decapitat de aceştia la Lemberg. A doua domnie a lui Lăpuşneanu începută în sânge, avea să înoate în sânge până la sfârşitul ei. El promite la început tuturor boierilor duşmani lui iertare, însă imediat ce şi-a consolidat domnia, a facut un prânz mare la care a invitat pe cei mai de seamă boieri, şi în timp ce aceştia petreceau, mercenari străini au năvălit asupra lor şi i-au măcelărit. Lăpuşneanu fiind aşezat pe tron de turci, a trebuit să ţină cont de dorinţele lor. Ei au cerut să dărâme toate cetăţile, pentru ca ţara să fie incapabilă să se apere. Astfel, a umplut toate cetăţile cu lemne şi le-a dat foc. Excepţie a făcut-o Hotinul, unde s-a aşezat o garnizoană turcească, care a început să jefuiască cu cruzime ţara. Incendierea însă, nu a produs pagube mari cetăţilor, şi a fost doar un şiretlic pentru a se evita dărâmarea lor.
[modifică] "De mă voi scula, pe mulţi am să popesc şi eu!"
În 1568, Lăpuşneanu a căzut grav bolnav şi a cerut ca atunci când va fi aproape de moarte să fie călugărit. Căzând în agonie, cei din jurul lui s-au grăbit să-l călugărească, dându-i numele de Pahomie. Revenindu-şi în simţiri şi auzind că a fost călugărit, a zis către boieri: "că de mă voiu scula pe mulţi am să popesc şi eu" (vorbe atribuite de tradiţie, impuse de Costache Negruzzi). Se crede că boierii, auzindu-i cuvintele, s-au înspăimântat şi, ca să-l împiedice să-şi împlinească promisiunea, l-au otrăvit la 5 mai 1568. E îngropat la ctitoria sa, Mănăstirea Slatina, împreună cu soţia sa, Ruxandra, fata lui Petru Rareş, şi cu cele două fete ale lui.
[modifică] Moldova în timpul lui Lăpuşneanu
Lăpuşneanu a păstrat relaţii comerciale bune cu Transilvania unde avea cetatea Ciceu. Din Veneţia veneau pictori pentru zugrăvirea mănăstirilor sale: Slatina şi Pângăraţi. Cu banii săi a împodobit bisericile de la Muntele Athos şi cea ortodox-românească din Liovul Poloniei. Călugărul cronicar Eftimie, preamăreşte domnia lui Lăpuşneanu. Aceste binefaceri veneau ca urmare a pocăinţei lui, după multele păcate săvârşite. A doua domnie a lui Lăpuşneanu este povestită în nuvela omonimă a lui Costache Negruzzi. Tot el a mutat reşedinţa principală a ţării la Iaşi.
| Predecesor: Ioan Joldea |
Domnitor al Moldovei 1552 - 1561 |
Succesor: Despot Vodă |
| Predecesor: Ştefan Tomşa |
Domnitor al Moldovei 1564 - 1568 |
Succesor: Bogdan Lăpuşneanu |
