ASCII
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
ASCII este acronimul pentru American Standard Code for Information Interchange ceea ce înseamnă Codul Standard American pentru Schimbul de Informaţii. ASCII reprezintă o tabelă de asocieri între caractere şi coduri numerice şi a apărut deoarece calculatoarele lucrează doar cu numere iar utilizatorii au nevoie şi de litere şi simboluri grafice.
Setul ASCII contine 256 de caractere, inclusiv litere, numere, elemente de punctuaţie şi coduri de control, cum ar fi grafemul ce marchează sfârşitul unei linii de text. Fiecare literă este reprezentată de un număr. De exemplu, litera A este reprezentată prin numărul 65, în timp ce pentru litera z este alocat numărul 122. Codul ISO pentru ASCII este ISO 8859. Primele 128 de caractere sunt standardizate cu a doilea jumătate de standarde variate ca să poată cuprinde diferite grupuri de limbi. Limbile sunt recunoscute printr-un format ISO 8859-x unde x este un numar.
- ISO 8859-1 se numeşte "Latin1" şi cuprinde limbile indo-europeane apusene. ISO 8859-1 trebuie folosit cu grijă pentru că utilizatorii formatului CP1252 (WinLatin1) au deseori impresia că folosesc formatul ISO 8859-1.
- ISO 8859-2 se numeşte "Latin2" şi cuprinde limbile indo-europene răsăritene.
- ISO 8859-3 se numeşte "Latin3" şi cuprinde limbile esperanto si malteză (şi, în trecut, şi limba turcă).
- ISO 8859-4 se numeşte "Latin4" şi cuprinde limbile baltice si laponă.
- ISO 8859-5 se numeşte "Cyrillic" şi cuprinde limbile burgară, belorusă, macedoniană, rusă, sârbâ (şi în trecut şi limba ucrainianî)
- ISO 8859-6 se numeşte "Arabic" şi cuprinde limba arabă (lipsesc caracterele suplimentare pentru farsi şi urdu)
- ISO 8859-7 se numeşte "Greek" şi cuprinde limba greacă modernă
- ISO 8859-8 se numeşte "Hebrew" şi cuprinde limba ebraică
- ISO 8859-9 se numeşte "Latin5" şi înlocuieşte literele folosite numai în Islanda cu cele mai folosite în limba turcă
- ISO 8859-10 se numeşte "Latin6" şi reorganizează formatul "Latin4" ca să fie mai util şi să acopere întreaga regiunea nordică
- ISO 8859-11 se numeşte "Thai" şi cuprinde limba thailandeză
- ISO 8859-12 nu se foloseşte
- ISO 8859-13 se numeşte "Baltic Rim" şi reorganizează şi îmbunătăţeşte formatele ISO 8859-4 si 8859-10
- ISO 8859-14 se numeşte "Latin8" sau "Celtic" şi cuprinde limbile galeză, gaelică şi bretonă
- ISO 8859-15 se numeşte "Latin9" uneori neofical "Latin0" şi reorganizează formatul Latin1, adăugând un simbol pentru euro
- ISO 8859-16 se numeşte "South-Eastern European" şi cuprinde limbile albaneză, croată, maghiară, poloneză, română, şi slovenă dar şi franceza, italiana şi gaelica (ortografie noua).
Pentru a analiza tabela ASCII mergeţi la asciitable
O descriere mai completă a tuturor variaţiilor standardului 8859 poate fi găsit la [1]
