Bărăţie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bărăţie este numele dat mănăstirilor catolice din oraşele aflate la sud şi est de Carpaţi. În Evul Mediu, bărăţii existau în oraşele: Câmpulung-Muscel, Târgovişte, Bucureşti şi Bacău. Numele le vine de la cuvântul maghiar "barát", ce însemna "frate", "călugăr", derivat şi acesta din slavonul "brat", "frate". Pentru ortodocşii din spaţiul extracarpatic, numele de "baraţi" era dat, în general, călugărilor franciscani, prin urmare "Bărăţiile" erau mănăstiri franciscane.
