Basarabii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol pare să conţină cercetare originală. Dacă articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi şters.

Basarabii sunt principala dinastie românească medievală. Familia a dat cei mai numeroşi domnitori în Ţara Românească, dar din ea se trage şi principala dinastie a Moldovei, aceea a Muşatinilor (Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare). Chiar familia lui Iancu de Hunedoara pare a fi o ramură cu ascendenţă în această familie. În istoria principatelor valahe, numele dinastei pleacă de la Basarab I (învingătorul de la Posada), cel care a întemeiat Ţara Românească.

Cuprins 1 Perioada anterioară întemeierii Ţarii Româneşti 2 Ramura principală din Ţara Românească după Basarab I 3 Originea numelui. Ipoteze 3.1 Opinia medievala 3.2 Ipoteza originii cumane 3.3 Origine geto-dacă 3.4 Un cuvant compus? 4 Ramura Muşatinilor 5 Note 6 Legături externe

[modifică] Perioada anterioară întemeierii Ţarii Româneşti

În modul cel mai logic, ascendenţii lui Basarab I trebuie căutaţi printre voievozii şi cnezii care au condus aproximativ aceleaşi teritorii pe care le conducea Basarab I înainte de a unifica toate formaţiunile prestatale din Muntenia, dând astfel naştere Ţării Româneşti. Înaintea lui Basarab I, sunt atestaţi mai mulţi voievozi care au condus formaţiuni mai mult, sau mai puţin întinse în regiunea Olteniei şi chiar părţi din nordul Bulgariei.

Descoperirea cea mai importantă a fost făcută publică abia după căderea comunismului şi vine din Bulgaria. Prin aceasta se certifică existenţa unui Basarab, voievod în jurul anului 1100.

• Nicolae Basarab(domnie între 1113-1128) domn al vlahilor de la nord de Dunăre dar şi în Valea Timocului şi peste o suprafaţă din nord-vestul Bulgariei.Apariţia acestui Nicolae Basarab este relativ recentă, dupa 1990, fapt datorat, se pare, nedivulgarii de către istoricii bulgari pentru o buna perioadă, a unei descoperiri tulburatoare din Valea Timocului bulgară, o inscripţie pe capul statuii din piatră a unui leu. Inscripţia confirmă pe Nicolae Basarab ( domnie între 1113-1128). Această „noutate” din 1926,ţinută secretă de vecinii nostri, mult timp,a fost semnalată de profesorul Em. C. Grigoraş, repusă abia acum în lumină.Ea întregeşte ceea ce ştiau călugării mănăstirii Tismana şi anume că, Basarabii erau conducători vechi în Oltenia şi urmaşii lor puseseră prima piatră de temelie la locul sfânt de la Tismana.

• Mihail Basarab. În secolul al XII-lea,apare un Mihail Basarab,anterior luptelor maghiarilor cu Litovoi. conducând „letinii”, adică un teritoriu cu populaţie de origine latină, pomenit de negustorii veneţieni, privind schimburile comerciale pe care acest cneaz le avea cu veneţienii.Se pomeneşte un cnezat în nordul Dunării având capitala la Severin, cnezat care se întindea spre est de Severin.Veneţienii opreau şi în alt port care aparţinea tot lui Mihail Basarab situat nu departe de Severin (probabil Corabia sau Calafat).

• Un alt document bizantin pomeneşte probabil un urmaş al acestuia, tot Mihai Basarab ca fiind voievod peste Severin şi teritorii din vestul si nordul Olteniei. Litovoi, apare în documente mai vechi, numit Mihai, deci numele Litovoi este o poreclă sau un nume atribuit voievodului de către unguri.

Litovoi este primul mare conducător Basarab conducând vlahii (olahii, olaţii) din Ţara Lytua. Ţara Lytua (ţara pietrelor, lythos=piatră) cu centrul în depresiunea Târgu-Jiu.Dispunea de propria oaste şi de mari bogăţii. Mereu în conflict cu regii maghiari,unele surse afirmă că voievodatul lui Litovoi avea capitală Severinul. El apare pe diploma cavalerilor ioaniţi ca voievod peste un teritoriu ce acoperea aproximativ judeţele Mehedinţi şi Gorj. Dar în momentul războiului cu ungurii, apare ca voievod si peste cnezatele lui Ioan, Lupu(Farcas) şi Seneslau.

• Bărbat (voievod), fratele său, conduce acelaşi teritoriu ca Litovoi

• Thocomerius, tatăl lui Basarab I moşteneşte voievodatul lui Bărbat.

• Basarab I este, la rândul său, înainte de Posada stăpân peste acest voievodat.

există şi o legendă, potrivit căreia Negru Vodă, descalecă din Munţii Fagăraşului şî întemeiază un voievodat(unii îl consideră pe cel al lui Seneslau, alţii undeva la Câmpulung) şi că un urmaş al lui Seneslau ar fi devenit Basarab I, alţii consideră ca legenda lui Negru Vodă se referă la Litovoi,alţii cred că Negru Vodă era porecla lui Radu I.Negru Vodă nu este susţinut de documente şi cronici,nu este un persoanj istoric, ci unul literar, nefiind clar la cine anume face referinţă.

[modifică] Ramura principală din Ţara Românească după Basarab I

În prima perioadă, până după Mircea cel Bătrân, dinastia are două tendinţe definitorii, contrare oarecum intereselor imediate:

a) pan-vlahismul, deşi o entitate de origine latină inconjurată de popoare migratoare, venite din stepa Caucazului (bulgari, maghiari, tătari, cumani, pecenegi) sau din zona Vistulei (sârbii) reprezenta o pozitie impotriva curentului.In aceasta perioada este alipita Muntenia,apoi sudul Moldovei si al Basarabiei. Au loc multe incercari de extindere spre sud pana la Muntii Balcani unde exista o comunitate vlahă puternică, alipirea Dobrogei, controlul asupra unor teritorii locuite de români din Transilvania (Amlajul, Făgăraşul, Ţara Haţegului), apărarea fiinţei latine, se promoveaza legaturi foarte stranse cu Moldova, mai ales la nivelul dinastic (Muşatinii intemeiază o familie de domnitori în Moldova). Lupte de apărare împotriva maghiarilor, tătarilor şi, mai târziu, împotriva turcilor)

b) ortodoxia se rămâne la ortodoxie, împotriva încercarilor de penetrare catolice, deşi ortodoxia însăşi constituia un dezavantaj, iar, in urma scindarii celor doua biserici (ortodoxă şi catolică) şi a declinului Imperiului Bizantin, catolicismul oferea anumite avantaje.

• 8(generatia a 8-a)

Ioan Basarab I (n.1280-m1352) domnie (1310-1352) Casatorit cu 8-Marghita, a avut fiică pe: 9-Theodora Basarab (n.1302,m.?) căsătorită cu Ivan Alexandru(n.1300,m.1371) domnie (1331-1371). Căsătorită în 1320. Căsătorie zbuciumată care se strică complet în anul 1340. Teodora se călugăreşte sub numele Teofana la mănăstirea Vidin. Canonizată de biserica bulgară Sfânta Teofana, ascetă, purtătoare de virtuţi. Casatorit cu Marghita, (n1281,m.?) a avut fiu pe:

• 9-Nicolae Alexandru Basarab (n.1301,m.16nov.1364) domnie (1352-1364).Înmormantat la Câmpulung „în luna noiembrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364).Veşnica lui pomenire”.

Casatoria I-a cu 9-Maria, bosniacă, a avut Fii: 10-Vladislav I (Vlaicu-Vodă) Basarab (n.1325,m.1377) domnie (1364-1377) 10-Radu I Basarab (n1330,m.1383) domnie (asociat din 1372 sau 1375,1377-1383) Fiică: 10- Elisabeta care s-a căsătorit cu Ladislau de Oppeln, palatinul Ungariei. Casatoria II-a cu cu 9-Clara (Dabokay) (n.1318,m.?) care era catolică Clara era nepoata lui Ştefan Mikud cândva ban ungur la Severin,se pare de origine romăni. Tatăl Clarei, Ianoş de Doboka, a mai avut trei fraţi, Petru, Nicolae şi Dimitrie. Cu ocazia nunţii Clarei, Dimitrie trece la ortodoxie cu numele Dabacevski, apoi Dăbăcescu. A patra parte din moşia lui, Dăbăceştii de pe Jaleş, o lasă la moartea sa, pe la 1385, Tismanei. Fratele Clarei, Ladislau, luptă împotriva turcilor alături de Vlaicu-Vodă care îi dă în 1372 mai multe donaţii. 10-Ana Basaraba (n.1339-?) s-a căsătorit, înainte de 1360, cu Ioan-Sracimir (domnie la Vidin intre 1356-1397, asociat în 1337), ţar bulgaro-roman, frate vitreg cu Ioan VI Şişman (numit si tarul evreu al Bulgariei)domnie 1360-1393, fiii lui Ivan V Alexandru (n.1310,m.1371) domnie (1331-1371), care fusese, la rândul său, după cum ştim, ginerele lui Basarab întemeietorul. Ana a scris, în 1360, în oraşul Vidin un sinaxar sau o culegere de vieţi ale femeilor sfinte. Manuscris păstrat azi în biblioteca Universităţii din Gand (Belgia). 10-Anca (Slava) Basaraba (n.1341,c.1360 cu Ştefan Uroş, (domnie1355-1371) , ţarul sârbilor, fiul lui Ştefan Duşan (domnie 1331-1345, 1345-1355).

• 10- Vladislav I (Vlaicu-Vodă) Basarab (n.1325,m.1377) domnie (1364-1377)

Sigur în viaţă la 6 iulie 1374 asociază la domnie pe Radu I în 1372. Unii istorici spun că în 1374, alţii în 1375, alţii chiar în 1377. În armata lui Vladislav se găsea şi ruda sa, Ladislau de Dobâca. Vlaicu vodă a fost ctitor la mănăstirea Vodiţa zidită din iniţiativa călugărului Nicodim. E primul ctitor al mănăstirilor Tismana şi Cotmeana; el a dăruit bogat, în septembrie 1369, şi mănăstirea Cutlumuş de la Muntele Athos. Vlaicu vodă, era cumnat, şi văr în acelaşi timp cu Sracimir Vlaicu fiind primul ctitor al Tismanei şi văr cu Nicodim, se presupune că el a fost înmormântat la Tismana. Fratele său Radu I a avut mult mai multe ctitorii.

• 10-Radu I Basarab (n1330,m.1383) domnie (asociat din 1372 sau 1375,1377-1383)

În 1378 Radu domnea. Este ctitor al Tismanei în acest an 1378 ştim că „s-a sfinţit biserica” mănăstirii, potrivit unei însemnări de pe un document din 5 august 1424. Sfârşitul ei are loc înainte de 3 octombrie 1385, când se constată că domneşte fiul său Dan I. Radu este ctitor la Tismana, la Cozia şi la Cotmeana, Radu e ctitor şi la Biserica Domnească din Curtea de Argeş; lui i se datoresc admirabilele fresce care amintesc mozaicurile bisericii Chora (azi muzeul Karie Djami) din Constantinopol. Lui Radu i se atribuie şi întemeierea a două schituri: Jghiabu din Vâlcea, Negru Vodă din Muşcel precum şi biserica cea veche din Râjnov (judeţul Braşov). Pe malul drept al Dunării,el a restaurat mănăstirile Vratna şi Mănăstiriţa. Tot sub Radu se întemeiază, cel mai târziu în 1380, episcopia catolică de Severin şi, la 9 mai 1381, episcopia catolică de Argeş. Tradiţia îi atribuie şi o mănăstire catolică la Târgovişte Casatorie cu 10-Ana (n.1333,m.?) Fiu: 11-Dan I Basarab (n.1354-m.23sept.1386) domnie (1383-1386) Casatorie cu 10-Calinichia Fiu: 11-Mircea cel Bătrân Basarab (n.1355-m.ian.1418) domnie (1386-1418)

• 11Dan I Basarab (n.1354-m.23sept.1386) domnie (1383-1386)

Unii istoricii spun că începe domnia în 1384 alţii în 1380. Mort la 23 septembrie 1386, când a fost ucis în luptă de Şişman. Fiul lui Radu I, aflăm din documentul din 27 iunie 1387 în care Mircea spune despre mănăstirea Tismana că a fost înălţată din temelie de "sfânt răposatul părintele domniei mele Io Radul voievod" şi că a fost întărită cu multe danii de "sfânt răposatul fratele domniei mele Io Dan voievod". În 1385 el era în scaun, deoarece dă în acest an, la 3 octombrie, un hrisov mănăstirii Tismana iar în 1387 domnea fratele său Mircea. Casatorit cu 11- Maria Fiu: 12-Vlad I,noiembrie 1394 - ianuarie 1397

• 11-Mircea cel Bătrân Basarab (n.1355-m.ian.1418) domnie (1386-1418)

Casatorit cu 11- Maria (Tomay) Mircea cel Batrin, septembrie 1386 - ianuarie 1418; din 1408 a asociat la domnie pe fiul sau, Mihail; domnia i-a fost intrerupta de Vlad I

• 12Vlad I (fiul lui Dan I), noiembrie 1394 - ianuarie 1397

• 12Mihail I (fiul lui Mircea cel Batrin), ianuarie 1418 - august 1420

• 12Radu al II-lea Prasnaglava (Chelul) (fiul lui Mircea cel Batrin), august 1420 - 1422, 1423 (vara), 1424 (inainte de 10 noiembrie), mai 1426, ianuarie - primavara 1427

• 12 Dan al II-lea (fiul lui Dan I), 1422 - februarie - martie 1431

• 12 Alexandru I (Aldea) (fiul lui Mircea cel Batrin), februarie - martie 1431 - decembrie 1436

• 12 Vlad Dracul (fiul lui Mircea cel Batrin), decembrie 1436 - 1442 (toamna), 1443 (primavara) - decembrie 1446

• 13 Mircea (fiul lui Vlad Dracul), 1442 (toamna)

• 13 Basarab al II-lea (fiul lui Dan al II-lea), decembrie 1442 - 1443 (primavara)

• 13 Vladislav al II-lea (fiul lui Dan al II-lea), decembrie 1446 - 1456 (intre 15 aprilie si 3 iulie)

• 13 Vlad Tepes (fiul lui Vlad Dracul), 1456 (intre aprilie - iunie) - noiembrie 1462 ,noiembrie - decembrie 1476

• 13 Radu cel Frumos (fiul lui Vlad Dracul), noiembrie 1462 - ianuarie 1475; domnia i-a fost intrerupta de Basarab cel Batrin

• 13 Basarab cel Batrin (Laiota) (fiul lui Dan al II-lea), noiembrie - decembrie 1473, primavara - octombrie 1474, ianuarie 1475 - noiembrie 1476 ,decembrie 1476 - noiembrie 1477

• 14 Basarab cel Tinar (Tepelus) (fiul lui Basarab al II-lea), noiembrie 1477 - septembrie 1481, noiembrie 1481 - 1482 (martie - aprilie)

• 13 Vlad Calugarul (fiul lui Vlad Dracul), septembrie 1482 - septembrie 1495

• 14 Radu cel Mare (fiul lui Vlad Calugarul), septembrie 1495 - aprilie 1508

• 14 Mihnea cel Rau (fiul lui Vlad Tepes), aprilie 1508 - octombrie 1509

• 15 Mircea (fiul lui Mihnea cel Rau), octombrie 1509 - februarie 1510

• 14 Vlad cel Tinar (Vladut) (fiul lui Vlad Calugarul), februarie 1510 - ianuarie 1512

• 15 Radu de la Afumati (fiul lui Radu cel Mare), ianuarie - aprilie, iunie - august, octombrie 1522 - aprilie 1523,ianuarie - iunie 1524

septembrie 1524 - aprilie 1525,august 1525 - ianuarie 1529

• 15 Vladislav al III-lea (nepotul lui Vladislav al II-lea), aprilie - noiembrie 1523,iunie - septembrie 1524,aprilie - august 1525

• 15 Radu Badica (fiul lui Radu cel Mare), noiembrie 1523 - ianuarie 1524

• 16 Moise (fiul lui Vladislav al III-lea), ianuarie 1529 - iunie 1530

• 15 Vlad Inecatul (fiul lui Vlad cel Tinar), iunie 1530 - septembrie 1532

• 15 Vlad Vintila (de la Slatina) (fiul lui Radu cel Mare), septembrie 1532 - iunie 1535; domnia i-a fost intrerupta de Radu Paisie (septembrie - noiembrie 1534)

• 15 Radu Paisie (fiul lui Radu cel Mare), septembrie - noiembrie 1534; iunie 1535 - martie 1545 (inainte de 17)

• 15 Mircea Ciobanul (fiul lui Radu cel Mare), martie 1545 - noiembrie 1552 ,mai 1553 - februarie 1554 ,ianuarie 1558 - septembrie 1559

• 16 Patrascu cel Bun (fiul lui Radu Paisie), martie 1554 - decembrie 1557

• 16 Petru cel Tinar (fiul lui Mircea Ciobanul), septembrie 1559 - iunie 1568

• 17 Vintila (fiul lui Patrascu cel Bun), mai 1574 (a domnit 4 zile)

• 17 Petru Cercel (fiul lui Patrascu cel Bun), iulie 1583 - aprilie 1585

• 17 Mihai Viteazul, (fiul lui Patrascu cel Bun), domn al Tarii Rominesti (septembrie 1593 - august 1601), al Transilvaniei (noiembrie 1599 - septembrie 1600) si al Moldovei (mai - septembrie 1600)

• 18 Nicolaie Patrascu,(fiul lui Mihai Viteazul), noiembrie 1599 - septembrie 1600 sub suzeranitatea tatalui sau, Mihai Viteazul.

[modifică] Originea numelui. Ipoteze

[modifică] Opinia medievala

În perioada medievală, toţi cronicarii şi istoricii considerau că numele de Basarab, ca denumire a familiilor conducătoare din Oltenia, provine din limba daco-romană şi că înseamnă înţelept. Matei Basarab (sept. 1632 - apr. 1654), care, însă, era descendent al Craioveştilor, a devenit foarte preocupat de originea numelui, denumindu-se Matei Bassa Raba (urmaşul lui Bassa cel înţelept). Raba, referindu-se, în acest context, probabil, la rabbi luat din latina târzie ^[1], acesta, la rândul său, fiind împrumutat din limba ebraică şi înseamnând învăţător. Se ştie că şi Matei Corvin l-a denumit, la un moment dat, pe Matei Basarab drept Bassa al românilor, iar, deşi acest gest a fost interpretat de către istorici drept unul ironic din partea lui Corvin, ştiindu-se că Matei Basarab nu era descendent al Basarabiilor, ci al Craioveştilor, el poate să reprezinte o atestare a corectei despărţiri a numelui (bassa rabbi). Cât despre ipoteticului Bassa, acesta se poate să provină de la tribul traco-dacic, bessii, istoricul bizantin Cecaumenos (secolul XI) susţinând, în Strategikon, că vlahii de la sud de Dunăre erau descendenţii dacilor şi ai bessilor.

[modifică] Ipoteza originii cumane

La începutul secolului, istoricul Nicolae Iorga presupunea că "numele este de provenienţă cumană". Neagu Djuvara reia ideea lui Iorga, susţinând că ar însemna "tată conducător". Mai exact el spune: Basaraba e nume cuman, de la basar, aorist al unui verb însemnând "a stapâni, a domina", şi aba, tată. Aşadar, aproximativ, antroponimul ar însemna, conform celor doi, "tată dominator" sau "stapânitor". Însă, *apa în proto-turcă (aba în turcă) poate desemna atât tată sau strămoş cât şi mamă, soră mai învârstă sau mătuşă,^[1], cât timp aba se întâlneşte şi în limbile semitice (de exemplu, ebraica), cu sens de tată, şi în Limbile germanice, reprezentând ori o rădăcină PIE, ori un cuvânt de sine stătător, ca de exemplu, aba din limba goţilor, care înseamnă bărbat^[2]. Iar baas, care în olandeză înseamnă stăpân şi al cărui sens original era unchi, provine din germana înaltă, fiind, astfel, înrudit cu basa care (tot în Hochdeutsch) înseamnă mătuşă. Astfel, se poate deduce o origine germanică sau, prin analogie, una indo-europeană sau proto-indo-europeană pentru baas(r)aba, cuvântul desemnând ori unchi ori bărbat stăpânitor. Mai ales după descoperirea unor basarabi anteriori venirii cumanilor, teoria originii cumane a numelui devine inoperantă.

[modifică] Origine geto-dacă

O altă teorie dezvoltată după anii 1980, susţine originile dace ale numelui, bazându-se, ca şi teoriile anterioare, pe sonorităţi asemănătoare. Diodor din Sicilia, pe la 149 î.Hr. spunea: "peste ţinuturile de la nord (Peninsula Balcanică) domnea regele Barsaban" iar Iordanes (sec. VI) despre familia Zarabilor, o familie nobiliară dacă: "o tulpină veche, glorioasă, avută şi puternică, din care se alegeau, după o ordine stabilită, regii şi marii sacerdoţi ai dacilor". Geograful Ravena numeşte poporul aflat în nordul Scytiei Mari, bassarini. Există date potrivit cărora carpii ar fi recucerit teritoriile după retragerea aureliană.

[modifică] Un cuvant compus?

Singura ipoteza care nu intră în conflict cu istoria sau logica derulării faptelor ar fi alăturarea directă a două cuvinte, exact în forma în care se scriu, eliminând variantele care au la bază doar sonorităţi asemanătoare. Este vorba de două cuvinte din aromână,dacoromână şi meglenoromână, cuvintele: "Ba" şi "Saraba" (lat. Sarabara^[2]).

Ba = este o negaţie (nu, fără, nici)

Saraba = înseamnă pantaloni, nădragi, iţari etc.

Sensul ar fi simplu: Ba Saraba = cei fără pantaloni, cei care nu poartă pantaloni. Este posibil ca aceştia să fie urmaşii celor care conduceau Cetatea Severinului (poate guvernator sau comandant de garnizoană militară) şi care, după retragerea romană, şi-ar fi păstrat o oarecare putere şi influenţă, evidenţiind-o prin purtarea de straie romane şi sfidând chiar şi condiţiile de climă.

[modifică] Ramura Muşatinilor

• 1 Costea, 1373-1375. El este întemeitorul familiei domnitoare zisa a Muşatinilor , originar din Muntenia si rudă directă cu Basarabii. A fost căsătorit cu Margareta (Muşată).

• 2 Petru Muşat, 1375-1391. A fost probabil, după unii specialişti, fiul lui Costea şi rudă directă cu Basarabii. El a întins Moldova mult spre sud, până la Neamţ.

• 3 Roman I, fratele lui Petru Muşat.

• 4 Alexandru cel Bun, 1400 - 1432 fiul lui Roman I
• 5 Iliaş, Ştefan al-II-lea, Petru al-II-lea, Bogdan al-II-lea, Petru Aron, fii lui Alexandru cel Bun. S-au luptat toti pentru domnie, inlocuidu-se unul pe celalalt. Iliaş (fiul lui Alxandru cel Bun si al Neacşei), Ştefan al-lea( fiul lui Alexandru si al Stanei), Petru (fiul lui Alexandru si al Marinei, el s-a însurat cu sora lui Iancu de Hunedoara)
• 5 Bogadan al-II-lea (fiul lui Alexandru si al Mariei), el s-a insurat cu doamna Oltea, altă membră de vază a familiei basarabilor.

• 6 Stefan cel Mare, fiu al lui Bogdan al-II-lea si al doameni Oltea, văr cu Vlad Ţepeş şi cu Iancu de Hunedoara.

• 7 Bogdan al-III-lea, fiul lui Ştefan şi al Voichitei
• 8 Ştefaniţă, fiul lui Bogdan al-III-lea
• 7 Petru Rareş, fiu al lui Ştefan cel Mare cu Rareşoaia
• 8 Iliaş al-II-lea Rareş, fiul lui Petru Rares
• 8 Alexandru Lăpuşneanu, fiul lui Bogdan al-III-lea
• 9 Ioan Voda cel Viteaz, fiul lui Ştefăniţă

[modifică] Note

1. ↑ Muhammad Mahdī Xān, Sanglax. A Persian Guide to the Turkish language, London, 1960 ^{Turkic etymology database}
2. ↑ Sverre Johnsen, Historical Derivation of Gothic aba ‘man’, Harvard University, The 18th Annual UCLA Indo-European Conference^.pdf vezi şi gothic online lessons

[modifică] Legături externe

Arbore genealogic selectiv, după Basarab I