Constantin Papanace
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Papanace (n. 15 septembrie 1904; d. 7 aprilie 1985) a fost doctor în economie politică, istoric şi publicist.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
S-a născut la 15 septembrie 1904, în Grecia, la Selia, un cătun care făcea parte din localitatea Veria din Munţii Pind, provincia Macedonia, regiune cu o numeroasă populaţie aromânească. Familia (tatăl său Ion, mama sa Ianula şi ceilalţi nouă fraţi şi surori) şi apropiaţii îi spuneau Costache.
Face studii la Salonic şi apoi Bucureşti, la Academia Comercială, cu specializarea în economie politică şi finanţe.
Îl cunoaşte pe Corneliu Zelea Codreanu în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcăreşti. Este un militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, lipsiţi de drepturi în Munţii Pindului şi hărţuiţi de comitagii bulgari care intrau ilegal în acţiuni cu caracter belicos în Cadrilater.
Între anii 1932-1933, într-o perioadă de puternică extindere a Mişcării legionare, este căpetenie a Tineretului Legionar Macedonean şi prim-consilier al "Căpitanului", Corneliu Zelea Codreanu.
Este deputat pe listele partidului Totul pentru Ţară în decembrie 1937.
În 1939, pe timpul exilului legionarilor la Berlin, este membru al comandamentului grupului de acolo. Se opune intenţiei lui Horia Sima de a pleca în ţară cu scopul răsturnării lui Carol al II-lea, moment în care apare conflictul cu viitorul Comandant al Mişcării Legionare.
După victoria legionară din 6 septembrie 1940, este chemat în Ţară, la Bucureşti, şi devine subsecretar de stat în ministerul Finanţelor.
Îl însoţeşte pe mareşalul Ion Antonescu în vizitele la Roma, 14-16 noiembrie 1940, şi Berlin, 19-20 noiembrie 1940.
Pe parcursul guvernării legionare susţine o serie de conferinţe la radio, împreună cu alte personalităţi ale regimului, la sugestia lui Nichifor Crainic.
După lovitura lui Antonescu din ianuarie 1941, Papanace se distanţează din nou de Horia Sima, în perioada detenţiei la Berkenbrück, atunci când Comandantul Gărzii de Fier pleacă la Roma pentru a solicita sprijinul lui Mussolini.
Nu este de acord cu acţiunile lui Horia Sima de constituire a Guvernului de la Viena şi a Armatei Naţionale, în 1944.
Se retrage în exil la Salò, în Italia. Aici se căsătoreşte cu Zoiţa Simu, şi ea aromâncă din Veria. Rămâne văduv în 1977 şi moare, tot la Salo, locul unde şi-a trăit jumătate din viaţă, în vârstă de 80 de ani, la 7 aprilie 1985, într-o zi de Florii. A fost îngropat la 11 aprilie (Joia Mare a acelui an), slujba de înmormântare fiind celebrată de preotul Dumitru Emanoil Popa (de la Freiburg, Germania), asistat de preotul Mircea Domitriu.
[modifică] Personalitatea lui C. Papanace
Mareşalul Ion Antonescu, care l-a invitat să facă parte din guvern, spunea despre el: "Papanace are mintea limpede şi judecata dreaptă. Să-l ascultăm!"
A fost un om de mare cultură. Cunoştea opt limbi.
[modifică] Activitatea publicistică
Fondează publicaţiile: Graiul (1932), Bucium (1933) şi Armatolii ("foaie de luptă aromânească", în 1940, împreună cu profesorul Nicolae Caranica şi cu medicul Ionel Zeana).
În 1950, fondează în exil, cu ajutorul lui Nicolae Bujin, la Roma în Italia, colecţia "Biblioteca Verde", publicată la Editura "Armatolii", sub egida căreia apar 26 de lucrări.
Editează în Italia şi Spania:
- Sur la minorité aroumaine (vlachs) dans les Pays Balkaniques, Roma, 1950
- Pro Balcania. Considérations sur l'union balcanique et la solution des problèmes litigieux de ce sécteur éuropéen, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.2), Roma, 1951
- La persecution des minorités Aromounes (Valaques) dans les Pays Balcaniques. Le Problème Macédonien, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.3), Roma
- Mihai Eminescu – un mare precursor al legionarismului românesc, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.4), Roma
- Destinul unei generaţii. Geneza şi urmările lui 10 decembrie 1922, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.5), Roma
- Orientări pentru legionari, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.6), Roma, 1952 - cuprinde mai multe studii, între care şi unul intitulat "Spre o democraţie social-creştină", în care el "preconizează o democraţie bazată pe principul dragostei creştine, care pusă pe balanţa justiţiei, echilibrează cele două principii: autoritatea şi libertatea." (cf. N.Constantinescu, loc.cit.)
- Justice pour les Aromounes (Valaques), Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.7), Roma, 1952
- Martiri legionari (Evocări), Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.8), Roma, 1952
- Orientări politice în primul exil (1939-1940), Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.9), Roma
- Identitatea unor nume patronimice la italieni şi aromâni, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.11), Roma
- L'origine et la conscience nationale des Aroumains (la terreur grecque en Macédoine), Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.12), Roma, 1955
- Jurnalu Makedonia N° 9, 1955) - tratează despre problema aromânească, în patru limbi: franceză, engleză, germană, italiană
- Le droit d'asile politique et le problème des minorités ethniques opprimées, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.13), Roma, 1956 - conferinţă ţinută la: VIe Congrès de l'Union Fédéraliste des Communautés Européennes (17-20 mai 1956, Faakersee, Austria)
- Consideraţii asupra trecului macedo-românilor şi a dialectului lor, Freiburg, Biblioteca Română, 1952
- Evocări, în "Colecţia Dacoromania", Madrid, 1965, 192 pagini
- Fără Căpitan
- Diversity in unity of the Balkans, în: "Balkania" - St. Louis Mass. U.S.A., 1967
- Die aromunische Volksgruppe in den Balkanlànder, în: "Handbuch der europaischen Volksgruppen" - Wien (1970)
- Neubau im Balkanraum, în: "Nation Europa", Coburg
- Geneza şi evoluţia conştiintei naţionale la macedo-români, Ed. Brumar, Bucureşti, 1995
- Reflecţii asupra destinului istoric şi politic al aromânilor - scrisă la Tagliacozzo, 1 ianuarie 1947, şi publicată la Editura CRATER, Bucureşti, 1996
Editează două volume din Albumul aromânesc:
- Noulu Album Aromânescu (Macedo-român), vol.I, 372 p., anul 1955 - tipărit cu ocazia a 75 de ani de la publicarea primului Album aromânesc (Sutsata Aromânjlor di Bucureshti, 1880). În acest volum Papanace însuşi publică studiul "Fermentul Aromân în Sud-Estul european"
- Noulu Albu Aromânescu (Macedo-Român), vol.II, 408 p., anul 1956, unde publică studiul: "Geneza şi evoluţia conştinţei etnice la Aromâni. Redeşteptarea lor naţională. Studiu istorico-politic"
A publicat 35 de lucrări cu caracter istoric şi de doctrină legionară.
[modifică] Surse
- Nicolae Hristu, (+)Octavian Daniel, Alexandru Mircea, Intelectualii şi Mişcarea Legionară, Ed. Fundaţiei Culturale "Buna Vestire", 2000
- "Mûri un mari Armânu: Constantin Papanace" - necrolog în revista "Trâ Armânami", 1985
- publicaţiile din colecţia "Biblioteca verde" (Roma)
- N. Constantinescu, "Constantin Papanace" - necrolog în revista "Lupta Română" (organ al Consiliului Naţional Român), Anul V, nr. 2-3, Aprilie-Noembrie 1985, pp. 79-81
