Dan I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dan I (n. 1354 - d. 23 septembrie 1386), domnitor al Ţării Româneşti între c1383 - septembrie 1386) este fiul lui Radu I şi frate al lui Mircea cel Bătrân. Anul şi înprejurările suirii sale pe tron sunt necunoscute căci între ultima menţionare ca fiind în viaţă a tatălui său Radu I din 1380 şi până la primul document în care apare ca voievod, iar tatăl sau ca decedat, datat 3 octombrie 1385, lipsa documentelor scrise lasă loc la diverse teorii sau speculaţii mai mult sau mai puţin întemeiate.

Domnia sa, atât cât este cunoscută, se încadrează în jaloanele obişnuite ale primilor Basarabi, oscilând între dorinţa de intărire a puterii interne şi eliminarea pretenţiilor coroanei maghiare şi încercarea de expansiune în spaţiul sud-dunărean prin diversele intervenţii în luptele interne din statele creştine atât bulgăreşti cât şi sârbeşti.

Pe plan intern emite monedă proprie: ducatul, cu greutatea medie 0,50 gr., şi banii anepigrafi, de 0,20 gr. Ducaţii aparţin tipului comun: pe avers — scut despicat fasciat (în primul câmp) şi cu o siglă; pe revers — coif şi acvilă. Banii au o acvilă (pe avers) şi o cruce cu braţele ancorate şi cu câte o treflă (pe revers). S-au păstrat şi monede cu numele lui Dan şi Mircea ca domni asociaţi.

Dan I este voievodul care termină lucrările la Mănăstirea Tismana căci „[...] la începutul domniei dăruite mie de Dumnezeu am aflat în ţara domniei mele, la locul numit Tismana, o mănăstire nu întru toate terminată, pe care sfântrăposatul, binecinstitorul voievod Radul, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie, dar n-a sfârşit-o din pricina scurtimii vieţii[...]“, aşa cum sună actul de danie din octombrie 1385.

Relaţiile cu Ungaria sunt încordate şi în timpul domniei lui Dan. Un document posterior, din 1390, de la regele Sigismund de Luxemburg, aminteşte de vremea „în care Dan voievod cu o puternică oaste a năvalit în ţinuturile castelului nostru Mihald (Mehadia)”. Motivele care au determinat pe Dan să poarte acest război nu le cunoaştem; bănuim însă că voievodul muntean a vrut să reia posesiunile de odinioară ale lui Vladislav I, Amlaşul, Făgăraşul şi partea ce rămăsese ungurilor din Banatul de Severin. De asemenea este necunoscut şi rezultatul luptelor, căci trâmbiţata victorie maghiară nu se confirmă în avantajele pe care, se pare că numai voievodul român le trage, reluând în stăpânire teritoriile revendicate.

Moartea voievoului este iarăşi subiect de dispută. Istorici mai vechi preiau şi susţin cronica lui Chalcocondil în care Dan I pică victimă comploturilor fratelui său mai mic Mircea, care se răscoală împreună cu mai mulţi boieri asasinându-l. Mai credibile sunt cronicile bulgăreşti contemporane precum şi multe alte cronici şi acte ulterioare ce afirmă ca voievodul ar fi murit pe 23 septembrie 1386 într-o luptă împotriva ţarului Bulgariei de răsărit Şişman, ajutat de otomani, în timp ce îl sprijinea armat pe unchiul său, Sracimir, ţarul bulgar de la Vidin.