Dimitrie Gusti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimitrie Gusti (1880 - 1955), academician, etician, filosof şi sociolog, român. Membru al Academiei Române din 1919, preşedintele Academiei Române (1944 - 1946), ministru al învăţământului între 1932 şi 1933, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.
A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.
A fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Şociale al României (1939 - 1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (1947 - 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului (1936).
În domeniul literar-ştiinţific, Gusti a înfiinţat şi a condus revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919 - 1943) şi "Sociologie românească" (1936 - 1944). A avut o contribuţie deosebită la formarea Muzeului satului.
Cuprins |
[modifică] Enunţuri
Gusti a fost fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. El rezumă sistemul său sociologic la câteva enunţuri:
- Societatea se compune din unităţi sociale, adică din grupări de oameni legaţi între ei printr-o organizare activă şi o interdependenţă sufletească.
- Esenţa societăţii este voinţa socială.
- Voinţa socială depune ca manifestări de viaţă: o activitate economică şi una spirituală, reglementate de o a activitate juridică şi de o activitate politică.
- Voinţa socială este condiţionată în manifestările ei de o serie de factori sau cadre care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic şi istoric.
- Schimbările suferite de societate în decursul timpului, prin activităţile ei şi sub înrâurirea factorilor condiţionanţi, se numesc procese sociale.
- Începuturile de dezvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezentă şi, deci, le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinţe sociale.
Plecând de la sistemul său, a fundamentat metoda monografică, metodă ce presupune abordarea simultană, multidisciplinară a subiectului pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc.
[modifică] Opere principale
- Egoismus und Altruismus, 1904
- Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik, 1908
- Cosmologia elenă, 1929
- Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii, (2 volume), 1939
- Problema sociologiei, 1940
- La science de la realite sociale, 1941.
[modifică] Legături externe
Citeşte online volumul "Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti", de Mircea Vulcănescu [1]
