Districtele româneşti bănăţene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Portal Banat

Districtele româneşti bănăţene au reprezentat o formă specifică şi tradiţională de organizare administrativă, politică şi militară a populaţiei autohtone româneşti în evul mediu. Dintre toate provinciile istorice româneşti, cea mai mare densitate de districte medievale a fost consemnată în Banat.

Cuprins 1 Atestare documentară 2 Districte româneşti privilegiate 3 Lista districtelor româneşti bănăţene privilegiate 4 Districte româneşti neprivilegiate 5 Lista districtelor româneşti bănăţene neprivilegiate 6 Note 7 Bibliografie 8 Legături externe

[modifică] Atestare documentară

Perioada de maximă concentrare a consemnărilor documentare pentru Districtele româneşti bănăţene a fost între mijlocul secolului al XIV - lea şi mijlocul secolului al XV - lea.

[modifică] Districte româneşti privilegiate

Unele dintre aceste districte româneşti au obţinut, individual sau în grup, din partea regalităţii maghiare, o serie de privilegii. Un număr de opt districte s-au detaşat prin calitatea şi unicitatea privilegiilor obţinute, comparabile doar cu cele ale scaunelor secuieşti sau săseşti. O diplomă emisă de regele Ungariei Ladislau al V-lea Postumul în august 1457,a reînoit, la cererea adunării tuturor nobililor, cnezilor şi a altor români din cele opt districte, vechile privilegii acordate lor de către înaintaşii săi ^[1]. Aceste privilegii au fost reconfirmate de către principele transilvan Gabriel Bathory, prin documentul din 3 aprilie 1609 ^[2].
Districtele româneşti privilegiate aveau scaune de judecată proprii, prezidate de către un cnez sau de către un voievod. Scaune de judecată ale mai multor districte erau conduse de către un castelan sau chiar de către banul Severinului. La judecarea cauzelor era aplicat vechiul drept românesc ^[3]

[modifică] Lista districtelor româneşti bănăţene privilegiate

• Lugoj (Lugas), (atestat în 1369) ^[4].
  • Districtul era situat pe valea mijlocie a râului Timişel (Bega) şi pe valea Timişului având în componenţă între 15 şi 24 sate. Relieful districtului cuprindea atât câmpii cât şi dealuri. Se învecina, la nord, cu districtele neprivilegiate Sudriaş, Jupani, Mănăştur, Fârdea, Făget, Bujor, Marginea, Icuş şi Hodoş, la vest cu districtele Bel şi Chery, la sud cu districtul Comiat, iar la sud-est cu districtul Caransebeş^[5].
• Sebeş (Sebes) (prin unire cu districtul Caran a format districtul Caransebeş), (atestat în 1391)
• Mehadia (Mihald), (atestat în 1391)
• Almăj, (atestat în 1457)
• Caraşova (Izvorul Caraşului), (atestat în 1457)
• Bârzava (format din fostul district Cuieşti), (atestat în 1457)
• Comiat, (atestat în 1391)
  • District aflat la sud de districtul Lugoj. În suprafaţă de aproximativ 200 kmp, ocupa cea mai mare parte a văii Pogănişului ^[6].
• Ilidia, (atestat în 1457)

[modifică] Districte româneşti neprivilegiate

Documentele care au ajuns până în zilele noastre consemnează numele a încă peste 30 de districte româneşti bănăţene medievale, acoperind aproximativ trei sferturi din suprafaţa Banatului istoric. Aceste districte nu au reuşit să dobândească excepţionalele privilegii ale celorlalte opt, dar au marcat evul de mijloc bănăţean prin realitatea prezenţei lor, prezenţă care a perpetuat, peste secole, modul de viaţă specific românesc şi care n-a putut fi ignorată de regalitatea şi feudalitatea maghiară ^[7].

[modifică] Lista districtelor româneşti bănăţene neprivilegiate

• Bay (Caraş)
  • Atestat pentru prima dată către sfârşitul anului 1407, când a fost donat de către regele Sigismund de Luxemburg lui Filippo Scolari, în urma campaniei militare, din acel an, din Bosnia ^[8].
• Bel (Belinţ) (atestat în 1371)
  • District aflat la vest de districtul Lugoj, între Lugoj şi Timişoara ^[9].
• Beregsău (atestat în 1387)
• Berini (Timiş)
  • Compus din 19 sate şi 4 predii; Atestat pentru prima dată către sfârşitul anului 1407, când a fost donat de către regele Sigismund de Luxemburg lui Filippo Scolari, în urma campaniei militare, din acel an, din Bosnia ^[10].
• Bistra
• Borzlyuk
• Bujor (atestat în 1454)
• Chery (atestat în 1371)
  • District aflat la vest de districtul Lugoj, între Lugoj şi Timişoara. Iniţial, în secolul al XIV-lea, districtul avea în componenţă mai ales aşezări neînsemnate, dar, pe măsură ce noi sate erau înfiinţate, importanţa sa a crescut ^[11]
• Cheureg
• Chernolch
• Cuieşti (atestat în 1341, devenit mai târziu, conform atestării din 1457, districtul Bârzavei)
• Duboz (atestat în 1410)
• Fârdea
• Făget
• Hodoş
• Horom (atestat în 1444)
• Icuş (atestat în 1405)
• Iersig
• Jupani (atestat în 1453)
• Jdioara
• Lipko (atestat în 1405)
• Margina (atestat în 1497)
• Maxand
• Mănăştur (atestat în 1454)
• Mylos
• Recaş
• Remetea (pe Bârzava)
• Sculea (atestat în 1466)
• Sânandrei
• Sudriaş ^[12]
• Şoşdea
• Sugyea (atestat în 1453)
• Themeskuz
• Turd (atestat în 1453)
• Zaad
• Zederyes
• Zenthlazlo

[modifică] Note

1. ↑ Haţegan, Habitat...
2. ↑ Şipoş, pag. 606, 609
3. ↑ Şipoş, pag. 611
4. ↑ Şipoş, pag. 603
5. ↑ Şipoş, pag. 602-603
6. ↑ Şipoş, pag. 603
7. ↑ Haţegan, Habitat...
8. ↑ Haţegan, Scolari...
9. ↑ Şipoş, pag. 603
10. ↑ Haţegan, Scolari...
11. ↑ Şipoş, pag. 603
12. ↑ Şipoş, pag. 602

[modifică] Bibliografie

1. Bejan, Adrian - Banatul în secolele IV-XII, Editura de Vest, Timişoara, 1995
2. Haţegan, Ioan - Habitat şi populaţie în Banat (secolele XI-XX), Editura Mirton, Timişoara, 2003
3. Haţegan, Ioan - Filippo Scolari, Editura Mirton, Timişoara, 1997 - de la situl BANATerra
4. Şipoş, Ibolya - Aspecte social politice din districtul Lugoj până la jumătatea secolului al XVIII-lea, în Analele Banatului (serie nouă), arheologie-istorie, VII-VIII, 1999-2000, editura Mirton, Timişoara, 2000

[modifică] Legături externe

• Ruinele de la Cuieşti