Franz Josef al Austriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Francisc Iosif I (Franz Joseph Karl), în germană Franz Josef I, în maghiară Ferenc József I, în cehă František Josef I, în croată Franjo Josip I, în italiană Francesco Giuseppe I, (* 18 august 1830, Viena - ↑ 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei, rege al Boemiei, rege al Croaţiei, mare duce al Bucovinei etc. din 1848 pînă în 1916.

Domnia sa de 68 de ani este a treia ca lungime dintre domniile din Europa (dupa cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei şi a prinţului Joannes al II-lea al Liechtensteinului.

Cuprins 1 Copilăria 2 Domnia 3 Familia 4 Ultimii ani 5 Vezi şi

[modifică] Copilăria

A fost fiul cel mai mare al arhiducelui Franz Carl Francisc Ferdinand al Austriei, fratele mai tânăr al împăratului Ferdinand I şi al prinţesei Sofia de Bavaria. Deoarece tatăl său a renunţat la dreptul de succesiune la tronul austriac, tânărul Franz a fost crescut de mama sa ca viitor împărat, impunându-i un stil de viaţă riguros. La 13 ani îşi începe cariera militară în armata austriacă, direct la gradul de colonel. Aici si-a creat un stil de viaţă cazon. A preferat să poarte uniforma militară aproape tot restul vieţii.

[modifică] Domnia

Pe 2 decembrie 1848 lui Ferdinand I i s-a cerut renunţarea la tron iar tânărul Franz ajunge împărat la doar 18 ani.

La începutul carierei a fost consiliat de Felix Schwarzenberg, care la îndrumat spre recâştigarea puterii monarhice absolutiste şi a unei poziţii puternice în politica externă. A abolit constituţia din 1849 şi şi-a sporit atribuţiunile în 1852.

După 1850 a trebuit să accepte eşecurile politicii externe austriece:Războiul Crimeii şi ruptura de Rusia precum şi războiul cu Sardinia din 1859, împotriva Casei de Savoia şi a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino.

Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la creearea statului dualist austro-ungar în 1867.

La 18 februarue 1853 scapă cu viaţa dintr-un atentat pus la cale de către un fanatic maghiar, Janos Libényi, la Ischl.

În 1878, în urma Congresului de la Berlin, a obţinut administrarea fostei posesiuni otomane Bosnia-Herţegovina, pe care o anexează în 1908.

A fost iniţiatorul modernizării Vienei, prin demolarea fortificaţiilor vechii cetăţi şi construirea pe terenul astfel eliberat a celebrului bulevard Ringstrasse.

Între 1848 şi 1867 a fost ultima persoană care a ocupat funcţia de mare principe al Transilvaniei.

La 8 iunie 1867, la Buda, în catedrala Sz.Mattyas, Francisc Iosif I a fost încoronat şi rege apostolic al Ungariei (1867-1916) şi a aprobat Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel disensiunilor cu nobilimea maghiara prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria.

În 1873 încheie cu Alexandru II, ţarul Rusiei) şi, ulterior, cu Wilhelm I (împăratul Germaniei alianţa celor trei împăraţi ca un acord consultativ între cele trei imperii.

Spre sfârşitul domniei a acceptat că: "imperiul multietnic este o anomalie în Europa modernă".

În 1892 a aprobat renunţarea la vechiul sistem monetar bazat pe creiţari, florini şi taleri şi trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al Uniunii Monetare Latine, bazat pe coroana austriacă (divizată in 100 de helleri).

[modifică] Familia

În 1854 a luat-o de nevastă pe prinţesa bavareză Elisabeta de Wittelsbach (Sissi), verişoara sa, care avea doar 16 ani. Sissi este foarte populară în toată Europa pînă în ziua de azi. Au avut 4 copii:

• Sophie (1855-1857)
• Gisela (1856-1932), căsătorită cu Leopold de Bavaria
• Rudolf (1858-1889), căsătorit cu Stephanie de Belgia
• Valerie (1868-1924), căsătorită cu Franz Salvator

Viata personală a fost presărată cu drame familiale: Pe fratele lui mai mic, împăratul Maximilian al Mexicului, l-au detronat şi executat revoluţionarii mexicani. La 30 ianuare 1889, fiul său Rudolf, s-a sinucis la Mayerling, în urma unei drame pasionale. Elisabeta Sissi a fost asasinată la Geneva de catre anarhistul italian Luigi Lucheni la 10 septembrie 1898. Pe Franz Ferdinand Arhiduce Francisc Ferdinand al Austriei (moştenitorul tronului) un naţionalist sârb, Gavrilo Princip, l-a asasinat la Sarajevo, la în 28 iunie 1914. Acest act a fost motivul formal al începerii Primului război mondial.

[modifică] Ultimii ani

Francisc Iosif I a fost martorul primilor 2 ani din războiul ce avea sa pună capăt, printre altele, şi imperiului său. Împăratul a murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de ani şi a fost înmormântat în Cripta Imperială din Viena,dupa 9 zile, la 30 noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al Austriei.

Predecesor: Ferdinand I al Austriei	Împărat al Austriei 1848 - 1916	Succesor: Carol I al Austriei
Predecesor: Ferdinand al IV-lea al Ungariei	Rege apostolic al Ungariei 1848 - 1916	Succesor: Carol al IV-lea al Ungariei
Predecesor: Ferdinand I al Austriei	Rege al Boemiei 1848 - 1916	Succesor: Carol al III-lea al Boemiei

[modifică] Vezi şi