Geto-dacii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Geto-dacii reprezintă denumirea dată de istoricii moderni ramurii nordice a neamurilor trace care populau, în Antichitate, spaţiul carpato-dunărean. Populaţia autohtonă carpato-dunăreană a fost atestată începând cu sfârşitul secolului VI î.Hr., de izvoarele greceşti. Numele de geţi este folosit pentru prima oară de Herodot în secolul V î.Hr. Din secolul I î.Hr., în izvoarele romane apare şi denumirea de daci pentru această populaţie, cei doi termini fiind, apoi, folosiţi alternativ de istorici.
