Gherla

Gherla (magh. Szamosújvár, germ. Neuschloss, arm. Հայաքաղաք - Hayakaghak) este un municipiu din judeţul Cluj, Transilvania, România. Are o populaţie de 24.030 locuitori.

Cuprins

1 Aşezare geografică
2 Istoric
3 Personalităţi
4 Obiective turistice
5 Legături externe

[modifică] Aşezare geografică

Municipiul Gherla este situat în nord-vestul Podişului Transilvaniei, pe malul drept al Someşului Mic, în zona de contact dintre Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Aşezarea sa pe locul de întâlnire a două importante regiuni naturale, străbătute de căi de comunicaţie vechi şi lesnicioase şi cu resurse economice diferite, a favorizat dezvoltarea oraşului. La aceasta au mai contribuit anumiţi factori social-istorici dintre care amintim vechiul castru roman, cetatea feudală de aici, apropierea de Cluj-Napoca (45 km) şi Dej (15 km), cât şi de rolul elementului armenesc (începând cu sec. al XVIII-lea).

[modifică] Istoric

Strada principală

Prima atestare documentară a aşezării datează din anul 1291, când a fost menţionată "Gerlahida" (adică "Podul Gerla", hid = pod). La 1552 este consemnat ca "Wyiwar", Cetatea Nouă (Újvár).

Pe teritoriul oraşului Gherla s-au descoperit însă urme de viaţă socială şi activitate economică din timpuri mai vechi. În decursul vremurilor pe aceste locuri s-au perindat toate orânduirile sociale cunoscute de istorie şi s-au suprapus diferite civilizaţii, începând cu civilizaţia pietrei şi apoi a bronzului şi fierului.

În partea sudică a oraşului, între albia Someşului Mic, Canalul Morii şi latura stângă a şoselei naţionale ce duce spre Cluj, se înălţa odinioară un vechi castru roman, în jurul căruia existau şi unele aşezări civile. Cu prilejul cercetărilor arheologice efectuate aici, s-a descoperit un bogat material documentar în legătura cu epoca sclavagistă romană. Printre piesele cele mai valoroase amintim: fragmente de arme şi unelte din bronz şi fier, monede romane, vase şi fragmente de vase din lut ars, cărămizi, piese de mozaic, fragmente de conducte de apă, un fier de plug roman, o râşniţă romană, epigrafe, statuete, fibule, grâu carbonizat, etc… Descoperirea arheologică cea mai importantă făcută la castrul roman o constituie o diplomă militară eliberată la 2 iulie 133 e.n. sub Împăratul Hadrian. Importantul document descoperit în august 1960 aduce modificări esenţiale în cunoştinţele istorice de până acum, referitoare la împărţirea Daciei romane.

O însemnată importanţă o are faptul că nu departe de oraş s-au identificat urme de aşezări din secolul IV-lea e.n., care atestă continuitatea elementului autohton în Dacia după retragerea stăpâirii romane. Ruinele zidurilor vechiului castru au dispărut cu totul în decursul timpului. Piatra şi cărămizile aflate aici au fost folosite ca material de construcţie la edificarea cetăţii feudale şi a numeroase clădiri vechi din raza oraşului. Unele vestigii ale trecutului sunt păstrate în muzeul municipal, care funcţionează în fostul sediu al Episcopiei de Cluj-Gherla.

[modifică] Satul Gherla (Candia)

În partea vestica a actualului oraş, pe malul drept al Someşului Mic s-a dezvoltat vechiul nucleu de aşezări omeneşti al Gherlii. Se ştie chiar, că satul Gherla (cunoscut în secolul al XVIII–lea şi sub numele de Candia) a existat încă înainte de edificarea cetăţii feudale, însă numai după construirea acesteia s-a dezvoltat ca un centru mai important. În legătură cu aceasta considerăm întrutotul verosimilă ipoteza ca în acest loc din valea Someşului Mic a existat o străveche aşezare românească încă din perioada prefeudală, alături de alte aşezări aparţinătoare cândva Voievodatului lui Gelu. Valabilitatea acestei ipoteze este probată şi de recentele săpături arheologice de la Dăbâca, unde s-a descoperit cetatea lui Gelu.

Într-un document din anul 1291 satul Gherla poartă numele de "Gherlahida". Mai târziu apare sub numele de "Gerlah" (1410), "Gerla possesio" (1578), "Gerla oppidum" (1643) şi "Gerla" (1721) , iar în documentele oficiale ulterioare oraşul Gherla întemeiat aici va purta numele de "Szamosújvár", toponimic obţinut prin traducerea în limba maghiara a denumirii latineşti pe care o purta cetatea Gherlii încă din 1504 "Arx nova ad Sanusium" = "Szamosújvár" = Cetatea nouă pe Someş. Numele popular al acestui oraş a fost însă întotdeauna "Gherla" sau "Gerla" – în expresia palatalizata a localnicilor.

În secolele XVIII şi XIX, după aşezarea armenilor aici şi întemeierea noului oraş, Gherla figurează în unele documente şi cu numele de Armenopolis, Armenierstadt şi Örmenyváros. Se crede că toponimicul "Gherla" derivă de la apelativul hidronimic "grle" = vad, în limba slavă veche.

Prin secolul XVII-lea Gherla ajunge la oarecare înflorire. În 1659 o aflăm ridicată la rangul de opid privilegiat. Cu toate acestea, la 1657 se aminteşte despre Gherla că este "un mizerabil sat valah". În acelaşi an (17 august 1657) Gherla a fost pustiită de tătari, iar localnicii şi-au aflat salvarea în spatele zidurilor cetăţii. Ceva mai tarziu, stabilindu-se aici 30 de familii de puşcaşi români, angajaţi în slujba de pază a cetăţii, contribuie la refacerea şi dezvoltarea vechiului sat, care va deveni mai tarziu un cartier (cartierul Candia) al noului oraş clădit de armeni, căruia îi va imprumuta numele de Gherla.

[modifică] Gherla, singurul oraş baroc cu plan prestabilit din Transilvania

Gherla este singurul oraş din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit şi a cărui construcţie s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o data cu fondarea Gherlei de către coloniştii armeni, veniţi din Moldova la iniţiativa şi cu permisiunea Curţii Imperiale de la Viena. Alte oraşe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat. În cazul Gherlei, oraşul este nou în întregime, fiind dezvoltat pe terenul ce apartinea cândva cetăţii Gherlei (locul pe care astăzi este situat penitenciarul Gherla) şi lângă care se afla vechiul sat românesc. Oraşul baroc s-a edificat pe un teren agricol, fără a fi condiţionat de nici o altă construcţie premergătoare.

[modifică] Gherla – oraş armenesc

Armenii au pătruns în Transilvania după ce la sfârşitul secolului al XVII-lea le-a fost permis de principele Mihai Appaffy, care a sperat că îi va putea atrage spre protestantism. După acest moment, Gherla apare în documente ca Armenopolis. Cel care a adus un plan prestabilit pentru oraşul Gherla a fost episcopul Oxendius Vărzărescu, plan care se presupune că a venit de la Roma. Elementele care dau valoare zonei de rezervaţie, care coincide cu piaţa centrală, sunt, pe lângă valoarea imobilelor, parcelarea, ritmul, modul de ocupare a terenului, prospectul şi fronturile străzilor. Datorită expansiunii Imperiului Habsburgic care se sprijinea pe catolicism, în secolul al XVIII-lea, au apărut doua programe noi de arhitectură: biserica şi mănăstirea. Prima biserică ridicată de armeni este Biserica Solomon, aflată pe strada Cloşca. O altă biserică importantă a Gherlei este biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcţie se vede că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieţei centrale. Mănăstirea franciscană, aflată pe strada Bobâlna, a fost construită după o donaţie făcută de primarul Gherlei, Victor Daniel, care a dăruit franciscanilor în anul 1742 lotul pentru construirea unei biserici. În ceea ce priveşte problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piaţa Libertăţii de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcţionează şi astazi a fost construită în colţul pieţei, în manieră eclectică, edificiul alterând atmosfera barocă a pieţei. O altă cladire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale aşezate în faţa bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenţia primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare.

[modifică] Sărăcia, cel mai important element de conservare

Singura salvare care a ajutat la conservarea construcţiilor a fost sărăcia cruntă din secolele al XIX-lea şi XX, precum şi intervenţia socialistă care a început destul de târziu. Astfel, „oraşul de pe Someş” şi-a continuat dezvoltarea în afara drumului de tranzit Cluj-Dej datorită aşezării în partea estica a râului. Cele mai multe case construite în acest stil sunt păstrate şi azi, inscripţiile legate de proprietari şi anul construcţiei fiind dispărute în perioada interbelică, când pentru a fi vândute la un preţ cât mai bun, era nevoie ca aceste inscripţii să fie şterse. Până în 1989 existau o serie de planuri de sistematizare al căror principal scop era de a se demola mai mult pentru a se începe construcţia de blocuri. Astfel de demolări au fost începute în zona gării, unde în locul vechilor clădiri au apărut blocurile-dormitor specifice epocii socialiste.

În prezent clădirile vechi care dau valoare oraşului sunt puse în pericol de uşoara îmbogăţire a locuitorilor. Tendinţa în Gherla, la fel ca peste tot unde se construieşte fără a ţine seama de trecutul istoric şi arhitectural al cetăţilor, este de a transforma aceste construcţii în surse de venit. Astfel case care în urmă cu ceva vreme păstrau intactă atmosfera barocă au fost alterate de modernizări, geamuri termopan pentru montarea cărora au fost distruse decoraţiunile de chenare şi a fost eliminată tâmplăria din lemn, sau magazine ale căror proprietari, de dragul comerţului, au simţit nevoia să le facă ieşiri din stradă care nu au fost prevăzute iniţial.

O istorie interesantă este cea a spaţiului din centrul oraşului, o piaţă în care fiecare regim a încercat să îşi marcheze trecerea. Astfel, dacă în timpul ocupaţiei horthyste a existat un obelisc care simboliza ocupaţia, o dată cu apariţia socialismului, monumentului i s-a adăugat o stea cu cinci colţuri în vârf. Când socialismul românesc a devenit şi naţional, obeliscul a fost demolat. După Revoluţia din 1989, pentru că centrul oraşului are o valoare de simbol, a apărut o troiţă din lemn, care în urmă cu câţiva ani, a fost şi ea îndepărtată, fiind începută construcţia unui nou obelisc. Această ultimă încercare a fost sistată o dată cu decesul primarului Nicolae Pop din toamna anului trecut.

Primarul actual, Ioan Pintea (PSD), este de părere că rezervaţia din Gherla este păstrată în condiţii bune, deşi ştie că „nu se fac modificări numai cu aprobarea celor de la Monumente, cu toate că ar mai trebui schimbat câte ceva pentru că nu mai suntem la 1700, ci în 2004”. Istoria, dar şi justificarea noului monument sunt cel puţin ciudate. Ioan Pintea susţine că în 1993 consiliul local s-a gândit că ar fi bine ca Gherla să aiba un monument care să îi cinstească pe eroii din cele două războaie mondiale, dar nu au existat fonduri, aşa că a fost ridicată o troiţă din lemn. În 2003, s-au gasit fonduri, dar construcţia trunchiului de piramidă a fost sistată, pentru că nu avea aprobare din partea Bisericii Armeano-Catolice, pentru că nu corespunde din punctul de vedere al distanţei necesare faţă de lăcaşul de cult. Actualul primar susţine că aprobările vor fi obţinute atât din partea bisericii, cât şi a Comisiei de Monumente Istorice de la Cluj, pentru că „nu suntem oameni dacă nu facem un monument”. Mai mult, pentru Pintea „chestiile sunt clare”, dacă CL reprezintă ceva, avizele vor fi obţinute. Monumentul va avea inscripţionat textul „Cinste eroilor gherleni din timpul primului şi al doilea razboi mondial”.

[modifică] Personalităţi

Vartan Estegar (1843-1886), episcop armeano-catolic,
Kristóf Szongott (1843-1907), istoric, autorul unei monumentale istorii a oraşului Gherla,
Grigore Moldovan (1845-1930), etnolog.

[modifică] Obiective turistice

Pentru detalii, vedeţi articolul Lista locurilor în Gherlavedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Biserica armeano-catolică cu hramul "Sfânta Treime", construită între 1748-1804 în stil baroc şi neoclasic,
Biserica şi mănăstirea franciscană, în stil baroc (sec. al XVI-lea),
Biserica Solomon, prima biserică armeano-catolică din Gherla, ctitorită de Salamon Simay,
Catedrala greco-catolică cu hramul "Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria", consacrată în anul 1905 de episcopul Ioan Sabo, care se află înmormântat în această ctitorie a sa. Tot aici se află înmormântat episcopul Vasile Hossu, care a păstorit la Gherla între anii 1912-1916.
Lacul Ştiucii, aflat în imediata apropiere a oraşului