Giovanni Battista Pergolesi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giovanni Battista Pergolesi (n. 4 ianuarie 1710, Jesi/Ancona - d. 17 martie 1736, Pozzuoli/Napoli), compozitor italian din secolul al XVIII-lea, descendent al unei familii din Pergola, un orăşel din provincia Marche, de la care şi-a luat şi numele.
Primele noţiuni de muzică le primeşte de la un preot din localitatea natală, apoi îşi continuă educaţia la şcoala capelei comunale cu maestrul Mondini. Dovedind un talent natural, cu ajutorul financiar al marchizului Cardolo Maria Pianetti, Pergolesi se înscrie în 1727 la Conservatorul din Napoli, unde ia lecţii de vioară cu maestrul De Matteis şi de contrapunct cu Francesco Durante. În timpul studiilor, compune "La fenice sul rogo", oratoriu în două părţi, o Messă în Re major şi opera "Salustia", cu care îşi face debutul la teatrul "San Bartolomeo" din Napoli. După absolvirea Conservatoriului, este angajat ca Maestro di Capella de către prinţul Stigliano Colonna, unul din electorii municipalităţii napolitane. Compune prima sa operă bufă, intitulată "Lo frate 'nnamurato" ("Călugărul îndrăgostit"), gen în care Pergolesi este considerat până în zilele noastre ca unul din cei mai importanţi compozitori. În 1733 se reprezintă la teatrul "San Bartolomeo" opera "Il prigioner superbo", cu un intermezzo intitulat "La serva padrona", cu care înregistrează un adevărat triumf. Urmează, cu acelaşi succes, opera "Adriano in Siria", apoi ultima sa operă bufă, "Il Flaminio", reprezentată în 1735 la "Teatro Nuovo" din Napoli.
Îmbolnăvindu-se de tuberculoză pulmonară, se retrage la mănăstirea capucinilor din Pozzuoli, unde compune capodopera "Stabat Mater" (pentru soprană, contralto, instrumente de coarde şi basso continuo). Pergolesi se stinge din viaţă la 16 martie 1736 în vârstă de numai 26 de ani.
Igor Stravinsky s-a inspirat din unele lucrări ale lui Pergolesi în realizarea muzicii de balet "Pulcinella", compusă în 1919.
[modifică] Legături externe
