Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu a fost o organizaţie de luptă antisovietică din Basarabia, care a acţionat între anii 1945 şi 1950 pe teritoriul raioanelor Chişcăreni, Teleneşti, Sângerei şi Călăraşi şi a fost condusă de ţăranul basarabean Filimon Bodiu.
Aparent mică (după estimările unor istorici, gruparea se compunea din 8-10 persoane), organizaţia a reuşit să desfăşoare o activitate de propagandă antisovietică pe parcursul a cinci ani, în plină teroare stalinistă. În componenţa grupului intrau în special ţărani, nemulţumiţi de politica autorităţilor comuniste. Printre aceştia, soţii Bodiu (Filimon şi Olimpiada), care se ascundeau de autortăţi, împreună cu copiii, Vasile Gavriliţă şi Alexandru Aparatu. Mai târziu, grupul se completează cu membri noi: Onisim Roşca, Nicolae Bucilă, Ion Burlacu, Timofei Praşco şi Tudor Chifă. Grupul a avut însă foarte mulţi simpatizanţi şi susţinători, unii dintre care au şi fost acuzaţi, la proces, în calitate de membri activi ai grupului, de exemplu, învăţătoarea Ecaterina Vidraşcu, Grigore Roşca sau Constantin Isofie.
Grupul lui Filimon Bodiu nu avea un statut, o structură bine definită sau program de acţiuni, ca în cazul altor organizaţii antisovietice basarabene (precum Arcaşii lui Ştefan sau Partidul Libertăţii). Metodele de luptă ale acestui grup erau specifice mediului şi mentalităţii tărăneşti. Principala remediere pe care acesta şi-o propunea ţinea de politica sovieticilor faţă de ţărănime, iar faptul că grupul a fost activ pe parcursul a cinci ani de zile se datorează nu numai abilităţii membrilor săi, ci şi susţinerii din partea unui număr mare de ţărani.
La procesul intentat membrilor grupului, în iunie 1951, Olimpiada Bodiu, soţia lui Filimon Bodiu, declarase că zeci de familii le-au oferit adăpost, ascunzându-i de urmăritori. Cercetătorii consideră că fară o bază socială foarte largă, grupul lui Filimon Bodiu nu ar fi putut rezista un timp atât de îndelungat.
Organele represive sovietice au creat grupului o imagine de bandă teroristă, dar datele de arhivă dezvăluie că adevăratul sens al activităţii grupului a fost lupta antisovietică. La una dintre "adunările cu ţăranii", metodă de luptă practicată de membrii grupului, a fost citit un Apel către ţărani, alcătuit de Filimon Bodiu cu ajutorul Ecaterinei Vidraşcu, prin care ţăranii erau puşi la curent cu activitatea grupului şi îndemnaţi să nu intre în organizaţiile comuniste şi comsomoliste, să saboteze organizarea kolhozurilor şi colectarea de produse agricole de la ţărani. Conform documentelor de arhivă, în Apel se mai spunea: "Degrabă va începe un război al Americii şi Angliei împotriva URSS, în care Uniunea Sovietică va fi înfrântă, ceea ce va aduce la restabilirea vechiului regim" (I.Ţurcanu, E.Postică, V.Boldişor, Lupta antisovietică şi anticomunistă a grupării lui Filimon Bodiu, Literatura şi Arta, 1995, 6 iulie). Apelul mai conţinea elogii la adresa "vechiului regim", adică a administraţiei româneşti din perioada interbelică.
În afară de propagandă, grupul mai folosea metoda intimidării unor activişti de partid şi sovietici. În ultmiii ani de existenţă grupul s-a radicalizat, recurgând la metode violente, în special bătăi şi omoruri, comise, conforum cercetătorilor, în condiţii de autoapărare. Sentinţele aduse membrilor grupului conţineau însă şi acuzaţii de asasinat şi jaf. Potrivit opiniei mai multor cercetători, a istoricului Elena Postică, de exemplu, trei erau motivele pentru care acuzatorii au preferat să încarce dosarele membrilor grupului lui Filimon Bodiu cu crime mai grave decât cele pe care aceştia le comiseseră. Mai întâi, autorităţile sovietice nu puteau admite ca adevăratul sentiment al populaţiei băştinaşe din Basarabia faţă de ocupanţi să fie dezvăluit, "nici măcar în materialele şedinţelor secrete". De aici nevoia de a prezenta lupta grupului ca pe o activitate de tip criminal, şi nu ca pe o mişcare de rezistenţă privită cu multă simpatie de o mare parte a ţărănimii din regiune. În al doilea rând, era mai comod să se dea toată vina pentru crimele lipsite de conotaţie politică, comise în perioada respectivă, pe aceiaşi inculpaţi. În al treilea rând, se presupune că ar fi existat chiar o campanie de "dezinformare premeditată" din partea adevăraţilor criminali, care au profitat astfel de atmosfera de teroare care domnea în societatea basarabeană. (Vezi: Elena Postică, Rezistenţa antisovietică în Basarabia, 1944-1950, Chişinău, Ed. Ştiinţa, 1997, p. 167).
Grupul a fost lichidat treptat, în trei etape, mai întâi fiind arestaţi câţiva dintre cei mai activi membri: Burlacu şi soţii Isofie, şi condamnaţi la câte 25 de ani de închisoare. Mai târziu, prin coruperea unor membri ai grupului (Nicolae Bucilă, de exemplu), s-a organizat prinderea lui Filimon Bodiu. La 16 noiembrie 1950 casa în care acesta se ascundea împreună cu familia a fost înconjurată de reprezentanţii organelor represive sovietice. Familia Bodiu a ieşit din casă şi a opus rezistenţă armată. Filimon Bodiu şi fiul său Ion (care era copil) au fost ucişi în timpul schimbului de focuri. Olimpiada Bodiu a fost grav rănită, iar peste un an a fost judecată şi acuzată de "trădare de patrie". După uciderea lui Filimon Bodiu a urmat arestarea susţinătorilor şi simpatizanţilor grupului, toţi fiind acuzaţi de "trădare de patrie" şi condamnaţi, după ce, în timpul anchetei, au fost torturaţi şi ameninţaţi cu deportarea celor apropiaţi, dacă nu semnează procesele-verbale, în cea mai mare parte, false.
Ca şi în cazul altor organizaţii antisovietice din Basarabia, grupul condus de Filimon Bodiu s-a dovedit prea slab în raport cu sistemul comunist, iar organele represive sovietice au reuşit nu numai să lichideze grupul, ci şi să distrugă mediul care a făcut posibilă manifestarea atât de explicită, violentă chiar, a rezistenţei faţă de ocuparea Basarabiei de către URSS.
[modifică] Bibliografie:
- Ţurcanu, Ion, Rezistenţa anticomunistă din Basarabia. Grupul Filimon Bodiu, 1946-1950, AT, nr. 2/1995.
- Elena Postică, Rezistenţa antisovietică în Basarabia, 1944-1950, Chişinău, Ed. Ştiinţa, 1997.
- I.Ţurcanu, E.Postică, V.Boldişor, Lupta antisovietică şi anticomunistă a grupării lui Filimon Bodiu, Literatura şi Arta, 1995, 6 iulie.
- Pasat, Valeriu, Trudnâe straniţî istorii Moldovî. 1940-1950 [Documente] (Pages difficiles d'histoire de la Moldavie), Moscova, Ed. Terra, 1994, p.356
