Ioan Buteanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Monumentul lui Ioan Buteanu din Gurahonţ, ridicat în anul 1934

Ioan Buteanu (n. 1821 - d. 23 mai 1849, Iosăşel) a fost unul din liderii revoluţionarilor români transilvăneni de la 1848 şi prefect al Zarandului în perioada 1848 - 1849.

S-a născut la Şomcuta Mare, în anul 1821, într-o veche familie nobilă din Ţara Chioarului. A urmat gimnaziul în Baia Mare şi Carei, iar dreptul în Cluj şi Zagreb. A fost timp de trei ani cancelist la tabla (curtea de apel) Mureş-Odorhei (azi Târgu-Mureş). După ce a obţinut diploma de avocat s-a stabilit în Abrud, unde îl găsesc şi evenimentele din 1848. Generalul austriac A. Puchner l-a numit administrator al Zarandului, iar Comitetul naţional român l-a desemnat prefect în acea regiune.

Aflat la Sibiu în vara lui 1848, a primit o invitaţie de la Nicolae Bălcescu prin care îi cerea să se alăture revoluţiei muntene, dar fiind foarte prins de treburi nu a putut să-i dea curs. Însă i-a cerut lui Avram Iancu să pledeze în cadrul Comitetului naţional pentru a lua măsuri "ca să putem ajutora pe fraţii de dincolo".

În momentul în care maiorul Hatvani a intrat prin surprindere în Zarand, Buteanu a fost luat prizoner de acesta la 7 mai 1849 şi închis la Baia de Criş, după care atunci când s-a retras Hatvani, l-a luat şi l-a spânzurat la 23 mai 1849 la Iosaş.

A fost pictat de Barbu Iscovescu, atunci când acesta s-a aflat în Munţii Apuseni, refugiat fiind alături de alţi revoluţionari munteni. Ioan Buteanu, adresându-se mulţimii alături de Avram Iancu la Blaj, referitor la cererea ungurilor de unire a Transilvaniei cu Ungaria, spunea: "Ungurii vreau Unio. Ştiţi ce vrea să zică Unio? Vrea să zică că până acum ei ne-au încălecat pe păr şi acum vrea să ne pue şaoa în spinare!"