Lacul Amara Ialomiţa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lacul Amara liman fluviatil, după modul de formare este un lac natural format prin bararea cu aluviuni a unui curs de apă, (a nu se confunda cu Lacul Amara Buzău), este un lac din judeţul Ialomiţa un lac sărat, de unde provine şi numele lacului.
| Amara | |
| Ţari | România |
| Provincie | |
| Tip | liman fluviatil |
| Origine | {{{origine}}} |
| Statut | {{{statut}}} |
| Bioclimat | {{{bioclimat}}} |
| Suprafaţa | 132 ha |
| Lungimea | 4000 m |
| Lăţimea maximă | {{{lăţimemax}}} |
| Lăţimea medie | {{{lăţimemedie}}} |
| Lungimea ţărmului | {{{lungimeţărm}}} |
| Altitudine | |
| Adâncime maximă | 800 m |
| Bazin | {{{bassin}}} |
| Râu care se formează din lac | {{{emissaire}}} |
| Peuplement piscicole | {{{peuplement piscicole}}} |
| Peuplement avifaune | {{{peuplement avifaune}}} |
| Comentariu | {{{comentariu}}} |
Cuprins |
[modifică] Aşezare
Lacul este situat pe traseul drumului Slobozia - Buzău în apropierea localităţii Amara lacul fiind alimentat numai de şiroaie de ape şi din precipitaţiile puţine (climă aridă) din regiune.
[modifică] Lacul
Suprafaţa lacului atinge 132 ha având un volum de 2,6 mil. mc de apă, o lungime de 4 km şi adâncimea între 200 şi 800 m. Lacul este situat într-o depresiune, neavând legătură cu râul Ialomiţa, prin lipsa alimentării constante cu apă dulce tot timpul anului şi prin procesul de evaporare datorită climatului uscat a crescut concentraţia în săruri a apei.
Apa lacului fiind hipotonă bogată în săruri de sulfaţi, bicarbonaţi, cloruri, ioduri, bromuri şi săruri de magneziu, ceeace a dus la formarea unui nămol cu caracter terapeutic apreciat.
Caracterele terapeutice ale apei şi nămolului lacului în comparaţie cu alte staţiuni balneare din ţară au fost descoperite mai târziu (1936), până atunci populaţia (1860 - 1864) din împrejurimi a folosit în boli reumatice empiric apa şi nămolul.
Primele cercetări ştiinţifice prin examenul chimic a apei lacului a fost efectuat de savantul român Petre Poni în anul 1887, astfel prin publicaţiile din aceea vreme se face cunoscut compoziţia apei şi nămolului sapropelic negru bogat în sulf, magneziu şi clorură de sodiu.
[modifică] Indicaţii terapeutice
Apa şi nămolul sunt indicate în afecţiuni dermatologice, respiratorii, renale, endocrine, digestive, afecţiuni reumatice a aparatulul locomotor, procese degenerative articulare, boli ortopedice, sau post-traumatice, afecţiuni ginecologice, afecţiuni nervoase ca pareze sau unele paralizii.
