Lacul Baikal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lacul Baikal

Ţari	Rusia
Provincie	{{{provincie}}}
Tip
Origine	{{{origine}}}
Statut	{{{statut}}}
Bioclimat	{{{bioclimat}}}
Suprafaţa	31500 km²
Lungimea	636 km
Lăţimea maximă	79 km
Lăţimea medie	48 km
Lungimea ţărmului	2100 km
Altitudine	456 m
Adâncime maximă	1637 m
Bazin
Râu care se formează din lac	Angara
Peuplement piscicole	{{{peuplement piscicole}}}
Peuplement avifaune	{{{peuplement avifaune}}}
Comentariu	{{{comentariu}}}

Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³) şi este cel mai adânc lac de pe glob (1637 m). Deşi este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafaţa ceva mai mare decât cea a Belgiei, adăposteşte 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând gheţarii). Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume, poate fi considerat şi cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existenţă (exclusiv Marea Caspica şi Lacul Aral) şi unul dintre "muzeele vii", în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale şi 245 specii de plante endemice, proprii lui.

Imagine din satelit a Lacului Baikal

[modifică] Geografie şi hidrografie

Lacul, a cărei formă seamănă cu o semilună, ocupă o suprafaţă de 31.500 km², iar linia ţărmului măsoară peste 2.000 de kilometri. Din punct de vedere al mărimii, Baikal este a treia întindere de apă din Asia (după Marea Caspică şi Lacul Aral) şi cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent. Lacul ieşit din comun s-a format într-o depresiune tectonică, născută în epoci geologice demult apuse. Adâncimea lacului a atins chiar şi 2000 de metri. De-a lungul mileniilor însă, pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual. Lacul Baikal îşi datorează abundenţa de apă celor 336 de râuri care se varsă în el, dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, şi Angara Superioară, la nord. Unicul râu care curge din lac mai departe (în partea sa sud-vestică) este aceeaşi Angara, afluentul fluviului Enisei. La nord de lac tronează două masive muntoase, Munţii Baikal şi Munţii Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece graniţa ruso-mongolă.

[modifică] Istoric

Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K. Ivanov şi V. Kolesnikov, iar în 1675, cunoscutul călător şi diplomat român Nicolae Milescu Spătarul, cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici, în drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestică, făcându-i şi o descriere amanunţită. De atunci lacul a constituit obiectul multor expediţii, fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adâncimea, regimul hidric, plantele şi animalele ce trăiesc în el. Astfel, lacul a fost cercetat de I. D. Cerski – după care s-a dat şi numele vârfului de lângă localitatea Sludianka, înalt de 2090 m, din culmea Hamar-Daban – de V. A. Obrucev, E. V. Pavlovski, P. E. Riabukin, V. V. Belousov, L. S. Berg, B. Dibovski, V. Godlevski, F. Drizenko, M. M. Kojov, G. I. Veresceaghin, A. Korotnev şi alţii.

Harta bazinului fluviului Enisei, Lacul Baikal, şi oraşele Dikson, Dudinka, Turukhansk, Krasnoyarsk, Irkutsk

[modifică] Cele mai mari oraşe din înprejurimi

Irkutsk
Severobaikalsk
Turka
Sludianka
Baikalsk
Dikson
Dudinka
Turukhansk
Krasnoyarsk

[modifică] Clima

Temperat-continentală
Temperatura medie atinge -17⁰ C în ianuarie şi +16 ⁰ în iulie
Temperatura apei la suprafaţă variază în august între +9 ⁰C şi +12⁰C

[modifică] Flora şi fauna

Omul specie endemică a Lacului Baikal

Grup de foci Nerpa

Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de ştiinţă nu numai datorită adâncimii sale, care stabileşte un record în materie, dar şi datorită faunei şi florei sale unice. Cei care au poposit pe malul lacului în zilele blânde de vară şi au făcut baie în apele sale reci, înţeleg foarte bine de unde izvorăşte acest interes. Apele lacului surprind prin transparenţa lor neobişnuită, aproape supranaturală, care nu numai că încântă ochiul privitorului, dar este o dovadă a purităţii acestora. Aşadar, nu e de mirare că lacul se distinge printr-o mare varietate a florei şi faunei. Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice, cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc, precum foca de Baikal sau dintre peşti, babetele de Baikal şi omulul. Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski. Focile de Baikal, iubitoare de apă dulce, rămân una dintre cele mai importante particularităţi ale lacului. În timpul uneia dintre glaciaţiuni, o parte dintre focile de mare au migrat în aval. Când Baikal a devenui un lac fără cale de comunicare cu marea, ca urmare a deplasării plăcilor litosferei, focile au fost separate de mediul lor natural. În prezent, aproximativ 70.000 dintre aceste încântătoare mamifere înoată în Lacul Baikal, situat la aproape 1.700 kilometri distanţă de Oceanul Arctic.
Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari, precum şi prin blana sa cenuşiu-maronie. Ea măsoară în medie 1,8 m lungime şi cântăreşte 50 kilograme, putând să atingă chiar şi150 kg. Ghearele labelor din faţă, dotate cu membrane înotătoare, sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic. Se presupune că datorită acestora, foca poate face mai uşor găuri în pătura de gheaţă. Femelele şi masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani. Vânătoarea de foci de Baikal este permisă.

Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu peşte din Siberia. Aici se pescuiesc mai ales sturioni şi somoni. În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol şi alte minerale folositoare. Fabricile de celuloză şi hârtie, construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă, continuă să deverseze deşeuri direct în apele acestuia. Din păcate, minunata natură din regiune este serios ameninţată de poluare.

[modifică] Turismul

Un paradox interesant: lacul este vizitat de numeroşi turişti din lumea întreagă, deşi nu există practic nici-un fel de infrastructură turistică în regiune.

[modifică] Ştiaţi că

Descoperirea Lacului Baikal de către ruşi în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia şi China. Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două ţări.
După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal, între anii 1969 şi 1977, multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat.
În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar şi în timpul iernilor cele mai aspre.
Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani.