Limba bielorusă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

bielorusă (беларуская) †

A creat prin: {{{creator}}} în {{{an}}}

Scop: {{{scop}}}

Vorbită în: Belarus, Ucraina, Polonia, Rusia şi alte

Regiuni:Vorbită în:

Perioadă existenţiei: {{{perioadă}}}

Număr de vorbitori: 7,5 milioane

Loc:

Sistem de scriere: alfabetul chirilic

Tipologie: diversă, normal SVO

Clasificare:

limbi indo-europene
balto slave
  slave
   slave de est
    bielorusă

Statut oficial

Naţiuni: Belarus, 12 comune în Polonia

Reglementată de:

Coduri de limbă

ISO 639–1 be

ISO 639-2 bel

ISO 639-3 {{{iso3}}}

SIL RUW en

SIL {{{sil2}}}

Text în limba

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1
Усе людзi нараджаюцца свабоднымi i роўнымi ў сваёй годнасцi i правах. Яны надзелены розумам i сумленнем i павiнны ставiцца адзiн да аднаго ў духу брацтва. Tatăl nostru
Усе людзi нараджаюцца свабоднымi i роўнымi ў сваёй годнасцi i правах. Яны надзелены розумам i сумленнем i павiнны ставiцца адзiн да аднаго ў духу брацтва.

Transliteraţie

Usie liudzi naragiaiuţţa svabodnîmi i rounîmi u svaiei godnasţi i pravah. Ianî nadzielienî rozumam i sumlienniem i pavinnî staviţţa adzin na adnago u duhu braţtva.

Limbă - Listă de limbi - Lingvistică

Vizitaţi Wikipedia în bielorusă!

Această pagină poate conţine caractere Unicode.

Bielorusa (беларуская мова) este limba bieloruşilor. Este una dintre limbile ramurii de răsărit a limbilor slave, împreună cu limba rusă şi limba ucraineană. Limba bielorusă este vorbită Republica Belarus şi în cîteva teritorii învecinate (mai cu seamă provincia Białystok din Polonia), şi în prezent este limba oficială a Belarusului împreună cu limba rusă. Mai este răspândită de asemenea şi denumirea "limba belarusă". Adjectivul "bielorus" este derivat din limba rusă (белорусский).

[modifică] Istorie

Limba bielorusă îşi are rădăcinile într-un vechi dialect al limbii rutene (limba slavă estică) vorbite în Marele Ducat al Lituaniei, care a fost pînă în 1696 limba oficială a ducatului. Prima tipărire a Bibliei într-o limbă slavă răsăriteană a fost în bielorusa veche. Deşi în secolul al XVI-lea limba bielorusă a fost folosită în mediile culturale cele mai elevate, numeroşi oameni de cultură bieloruşi fiind reprezentanţi ai Renaşterii, până la sfârşitul secolului al XVII-lea populaţia vorbitoare a acestei limbi s-a redus la jumătate, urmare a multelor războaie din această perioadă; în plus, prin declararea polonezei ca limbă oficială, s-a ajuns ca numai ţăranii şi o mică parte din nobilime să o mai vorbească. La sfârşitul secolului al XVIII-lea teritoriile bieloruşilor au fost anexate Rusiei imperiale, ceea ce a înrăutăţit situaţia limbii şi mai mult. Până la începutul secolului al XX-lea foarte puţini scriau în limba bielorusă, ţăranii fiind neştiutori de carte, iar oamenii cultivaţi preferând să scrie în rusă, poloneză sau idiş, cu foarte puţine excepţii.

O dezvoltare a limbii bieloruse a avut loc o dată cu apariţia, în timpul Primului Război Mondial, a Republicii Populare Belarus. Acest stat nu a apucat nici măcar să îşi definească teritoriul sau să aibă o constituţie ori o armată, fiind foarte curând înglobat în Uniunea Sovietică. Profitând de politica sovietică de revitalizare a culturilor naţionale (коренизация, korenizaţia), bieloruşii au început o campanie de promovare a limbii lor în administraţie, justiţie, cultură, etc. Acest proces s-a oprit şi chiar s-a inversat în anii 1930 prin impunerea forţată a limbii ruse.

Abia o dată cu Perestroika anilor 1980 a început redresarea limbii bieloruse, culminând în 1990 cu declararea ei ca limbă oficială în RSS Belarus. După independenţa Republicii Belarus în 19 septembrie 1991 a reînceput campania de bielorusizare a ţării, care însă a fost grav afectată în 1995 când în urma unui referendum limba rusă a căpătat drepturi egale cu limba bielorusă, ceea ce a generat un curent de rusificare. În prezent există temerea că limba bielorusă este în pericol de dispariţie, deşi noua elită urbană din Belarus poate fi privită ca un semn de speranţă în revigorarea limbii.

[modifică] Ortografie

Oficial, limba bielorusă se scrie cu caractere chirilice, dar anterior a fost folosit şi alfabetul latin, care continuă să fie folosit de unii vorbitori. Alfabetul arab a fost şi el folosit, mai cu seamă de tătari.

Alfabetul chirilic, adaptat limbii bieloruse este după cum urmează:

Аа Бб Вв Гг Дд (ДЖдж ДЗдз) Ее Ёё Жж Зз Іі Йй Кк Лл Мм Нн Оо Пп Рр Сс Тт Уу Ўў Фф Хх Цц Чч Шш Ыы Ьь Ээ Юю Яя

La acesta se adaugă litera Ґґ, folosită pentru a nota sunetul /g/ dar adoptarea ei încă nu este oficială. Litera Гг notează în limba bielorusă sunetul /ɦ/ (un "h" pronunţat în glotă). Litera Ўў (Уу scurt) este specifică acestei limbi. De asemenea, apostroful apare în cuvintele bieloruse atunci când se indică pronunţia fără palatalizarea consoanei anterioare.

Alfabetul latin folosit în limba bielorusă de unii vorbitori, numit "Łacinka", este după cum urmează:

Aa Bb Cc Ćć Čč Dd (Dzdz Dźdź Dždž) Ee Ff Gg Hh Chch Ii Jj Kk Ll Łł Mm Nn Ńń Oo Pp Rr Ss Śś Šš Tt Uu Ŭŭ Vv Yy Zz Źź Žž

Transliterarea numelor proprii din alfabetul chirilic în caractere latine se face conform regulilor stabilite în 2000, dintre care cele mai importante sunt:

Гг → Hh şi Хх → Ch/ch;
Ее, Ёё, Юю, Яя se transliterează fără a folosi apstroful:
- după consoane: iе, iо, iu, iа;
- altfel: Jе jе, Jо jо, Ju ju, Jа jа;
Ўў → Ûû;
Чч → Čč, Шш → Šš, Жж → Žž;
Ьь → ' (apostrof);
Ыы → Yy;
Ээ → Ее.

[modifică] Vocabular

Vocabularul bielorus se înrudeşte, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez şi cel rus. Iată câteva cuvinte şi expresii uzuale:

вітаю/vitaju [vitáiu] – salut
як/jak [iac] – cum
як маесься?/jak majeśsia? [iac máiesisia?] – Ce mai faci?
добрай раніцы/dobraj ranicy [dóbrai rániţî] – Bună dimineaţa.
дабранач/dabranač [dabránaci] – Noapte bună
дзякуй/dziakuj [dziácui] – Mulţumesc
калі ласка/kali łaska [cali lásca] – Vă rog. / Cu plăcere.
спадар / спадарыня — spadar / spadarynia [spadár / spadárînia] – Domnule / Doamnă
добра/dobra [dóbra] – bun
кепска / дрэнна — kiepska / drenna [chiépsca / drénna] – rău
выдатна / vydatna [vîdátna] – excelent
цудоўна / cudoŭna [ţudóuna] – minunat
дзе / dzie [dzie] – Unde?
адкуль / adkul [adcúl] – De unde?
чаму / čamu [ciamú] – De ce?
разумею / razumieju [razumiéiu] – Înţeleg.
нічога не разумею / ničoha nie razumieju [nicióha nie razumiéiu] – Nu înţeleg nimic.