Limba bosniacă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| bosniacă (bosanski) † | |
|---|---|
| Vorbită în: | Bosnia şi Herţegovina, Serbia (Sandžak), Muntenegru, Croaţia, Republica Macedonia, Slovenia, Turcia |
| Regiuni:Vorbită în: | Balcani |
| Număr de vorbitori: | 2.700.000 |
| Loc: | |
| Tipologie: | diversă, normal SVO |
| Clasificare: |
limbi indo-europene |
| Statut oficial | |
| Naţiuni: | Bosnia şi Herţegovina, Serbia (Sandžak) |
| Coduri de limbă | |
| ISO 639–1 | bs |
| ISO 639-2 | bos |
| SIL | bos en |
| Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1 Sva ljudska bića rađaju se slobodna i jednaka u dostojanstvu i pravima. Ona su obdarena razumom i sviješću i trebaju jedna prema drugima postupati u duhu bratstva. |
|
| Limbă - Listă de limbi - Lingvistică | |
Limba bosniacă este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, împreună cu limba sârbă, limba croată, limba muntenegreană şi limba slovenă. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este una dintre cele patru limbi ausbau standardizate care fac parte din diasistemul slav de centru-sud, căruia îi aparţin şi limbile sârbă, croată şi muntenegreană, numit oficial în perioada iugoslavă limba sârbocroată.
Cuprins |
[modifică] Vorbitori
Carta limbii bosniace semnată de circa 60 de intelectuali bosniaci la 21 martie 2002 afirmă că limba bosniacă este “limba bosniacilor şi a tuturor celor care o simt ca fiind a lor cu această denumire”.
Vorbitorii limbii bosniace sunt în primul rând slavii de sud musulmani de pe teritoriul fostei Iugoslavii sau originari de acolo. Numărul lor total este estimat ca fiind în jur de 2.300.000. Distribuţia lor geografică este următoarea:
- Bosnia şi Herţegovina – 1,7 la 1,8 milioane
- Serbia (mai ales în regiunea Sandžak) şi Muntenegru – 245.000
- Slovenia – 50.000
- Republica Macedonia – 25.000
- Croaţia – 20.000
- emigraţie:
- Turcia – 100.000-200.000
- Europa Occidentală şi America de Nord – 150.000
Este limbă oficială în Bosnia şi Herţegovina, precum şi în Serbia, în unele localităţi din regiunea Sandžak.
[modifică] Istorie
Unul dintre cele mai vechi documente în limba slavilor de sud este un acord comercial între Bosnia şi Dubrovnik, din 1189, scris de domnitorul Bosniei, banul Kulin, considerat drept carta existenţei statale a Bosniei. Din această cauză este considerat şi prima atestare documentară a limbii bosniace.
Altă menţionare a limbii bosniace se găseşte în lucrarea Istoria limbilor scrise a călătorului bizantin Constantin Filosof, din anul 1300.
Un document din 1436 aminteşte despre un duce din regiunea Kotor care a adus o fată descrisă ca “femeie bosniacă, eretică, numită în limba bosniacă Djevena”.
O parte din populaţia Bosniei a fost islamizată după cucerirea ţării de către Imperiul Otoman, în 1463, ceea ce a influenţat puternic cultura şi limba acesteia.
Primul dicţionar bosniac datează din 1631, un glosar bosniac-turc în rime, de Muhamed Hevaji Uskufi.
În epoca otomană şi până în secolul al XIX-lea s-a scris puţin în limba bosniacă, deoarece elita scria în limbi străine: arabă, turcă, persană.
În secolele al XIX-lea şi al XX-lea apar primele lucrări normative pentru limba bosniacă[1].
Scriitorii de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea (grupaţi sub denumirea “Renaşterea bosniacă”: poeţii Safvet-beg Bašagić şi Musa Ćazim Ćatić, povestitorul Edhem Mulabdić etc.) au scris într-o limbă mai apropiată de croată decât de sârbă, cu trăsături bosniace specifice mai ales în lexic.
În epoca iugoslavă, oficial se consideră că şi bosniacii vorbesc limba sârbocroată.
După destrămarea Iugoslaviei şi crearea statului Bosnia şi Herţegovina, se trece la standardizarea şi oficializarea limbii bosniace[2].
[modifică] Particularităţi ale limbii bosniace în comparaţie cu limbile sârbă şi croată
În general, trăsăturile structurale (fonetice, morfologice şi sintactice) ale limbii bosniace sunt comune sau cu ale croatei, sau cu ale sârbei, sau cu ambele. Sunt puţine trăsături structurale proprii limbii bosniace. Particularităţi mai numeroase există în lexic.
Limba bosniacă standard se bazează pe dialectul štokavski şi pronunţarea (i)jekavski, ca limba croată.
[modifică] Scrierea
Înainte de epoca otomană, limba bosniacă s-a scris cu alfabetul latin şi cu două alfabete derivate din alfabetul chirilic, numite bosančica şi begovica. Acesta din urmă era folosit de nobilime. În timpul stăpânirii otomane s-a trecut la alfabetul arab, iar după aceasta la alfabetul latin.
În prezent, limba bosniacă se scrie cu precădere cu alfabetul latin, dar se admite şi alfabetul chirilic.
Limba bosniacă urmează în general limba croată în ceea ce priveşte scrierea numelor proprii străine, adică le scrie ca în limba de origine, dar multe publicaţii le transcriu fonetic, ca în limba sârbă.
[modifică] Pronunţarea
În ceea ce priveşte accentuarea, limbii bosniace îi este caracteristică trecerea accentului pe prepoziţie: u Bosni ("în Bosnia") pronunţat [ȕbosni], în loc de [ubȍsni].
În unele regiuni din Bosnia, în locul consoanelor č şi ć se pronunţă o consoană situată între acestea, ori ambele se pronunţă fie č, fie ć. Aceeaşi este situaţia consoanelor dž şi đ. Însă această particularitate nu priveşte limba standard. Fonemele acesteia sunt aceleaşi ca în limbile croată şi sârbă. (Vezi Limba croată. Fonetică).
În limba bosniacă actuală se reintroduce un [h] în unele cuvinte în care acesta exista tradiţional, dar s-a pierdut: lahko (lako în sârbă şi croată) = “uşor” adverb, mehko (meko în sârbă şi croată) = “moale” adverb, kahva (kafa în sârbă, kava în croată) = “cafea”.
Există o serie de cuvinte cu [h] intervocalic în bosniacă şi croată, căruia în corespunde [v] în sârbă: duhan / duvan (“tutun”), kuhati / kuvati (“a găti”), suho / suvo (“uscat”).
[modifică] Morfologie
Pronumele personal ona (“ea”) are în acuzativ forma neaccentuată je, tot ca în sârbă (croată ju).
În bosniacă, pronumele interogativ referitor la lucruri este šta (“ce”) în cazul nominativ, iar cel referitor la persoane este ko, ca în sârbă (cf. što, respectiv tko în croată).
Verbele la viitor se scriu ca în sârbă, cu verbul auxiliar alipit la infinitivul fără -ti: Uradiću to. = “Voi face asta.” (croată: Uradit ću to.) (Vezi Limba croată. Conjugare şi Limba sârbă. Conjugare).
[modifică] Sintaxă
[modifică] Sintagma substantiv + atribut substantival
În bosniacă, între elementele acestei sintagme nu poate interveni alt cuvânt:
| Bosniacă | Croată | Traducere |
|---|---|---|
| Ministar vanjskih poslova otputovao je u službenu posjetu. | Ministar je vanjskih poslova otputovao u službenu posjetu. | Ministrul afacerilor externe a plecat într-o călătorie oficială. |
[modifică] Infinitiv sau da + prezent
Construcţia propoziţie regentă + subordonată completivă directă cu subiect diferit de cel al regentei este identică în bosniacă, sârbă şi croată: Hoću da pjevaš. (“Vreau să cânţi.”). Dacă acţiunea subordonată este efectuată de acelaşi subiect ca cel al verbului regent, limba bosniacă admite două construcţii. Prin urmare, “Vreau să cânt.” se poate spune:
- Hoću pjevati., cu acţiunea subordonată la infinitiv, ca în croată, sau
- Hoću da pjevam., cu acţiunea subordonată la prezent cu conjuncţia da, ca în sârbă.
[modifică] Construcţii cu verbul trebati
Pentru a exprima obligaţia unei persoane anume, verbul trebati se foloseşte cu precădere impersonal în bosniacă şi sârbă: Treba da idem. (“Trebuie să merg.”), dar mai mult ca verb personal în croată: Trebam ići.
Pentru a exprima nevoia cu acelaşi verb, construcţia este analogă cu cea din română: Dušanu treba novac. (“Lui Dušan îi trebuie bani.”), în bosniacă şi sârbă, dar în croată verbul este folosit personal: Dušan treba novac. (“Dušan are nevoie de bani.”).
[modifică] Lexic
Dintre cele trei limbi, în croată sunt cele mai puţine cuvinte de origine turcă, iar în bosniacă cele mai multe. Aceasta este trăsătura cea mai specifică limbii bosniace. Astfel de cuvinte sunt: zar (“batic”), karmin (“ruj de buze”), avlija (“curte”), ćilim (“covor”).
Deseori, o noţiune este denumită cu cuvinte diferite în croată şi în sârbă. Lexicul standard al limbii bosniace acceptă în general ambele cuvinte, sinonimia fiind astfel bogată. Exemple concludente constituie numele lunilor, care formează perechi de sinonime cuvânt de origine latină (ca în sârbă) – cuvânt slav (ca în croată), cel de origine latină fiind preferat, iar trei dintre ele având o formă specifică pentru bosniacă:
januar – siječanj
februar – veljača
mart – ožujak
april – travanj
maj – svibanj
juni (sârbă jun) – lipanj
juli (sârbă jul) – srpanj
august (sârbă avgust) – kolovoz
septembar – rujan
oktobar – listopad
novembar – studeni
decembar – prosinac
Alte cuvinte sunt comune sau numai cu croata, sau numai cu sârba:
- comune cu croata: riža (“orez”), mrkva (“morcov”), špinat (“spanac”), neodgojen (“prost crescut”), sretan (“fericit”)
- comune cu sârba: hiljada (“o mie”), voz (“tren”), paradajz (“(pătlăgea) roşie”), shvatati (“a înţelege”)
[modifică] Neologisme
Atitudinea faţă de neologisme a limbii bosniace seamănă cu cea a sârbei, adică este mai permeabilă la ele decât limba croată.
Forma în care se preiau cuvintele străine poate fi identică în cele trei limbi: analizirati (“a analiza”), dar în bosniacă există şi dublete, fiind împrumutate şi varianta ca în croată, şi cea ca în sârbă: organizirati (ca în croată), organizovati (ca în sârbă); konstruirati, konstruisati.
Alteori neologismul se preia cu forma numai ca în croată (minut, în sârbă minuta), sau numai ca în sârbă (planeta, în croată planet).
[modifică] Note
- ^ De exemplu, Gramatika bosanskoga jezika (Gramatica limbii bosniace), Sarajevo, 1890
- ^ Prin lucrările: Halilović, Senahid, Pravopis bosanskoga jezika (Ortografia limbii bosniace), Preporod, Sarajevo, 1996; Halilović, Senahid, Bosanski jezik (Limba bosniacă), Baština, Sarajevo, 1998; Isaković, Alija, Rječnik karakteristične leksike u bosanskome jeziku (Dicţionarul lexicului specific limbii bosniace), Svjetlost, 1993; Jahić, Dževad, Gramatika bosanskoga jezika (Gramatica limbii bosniace), Dom štampe, Zenica, 2000.
[modifică] Bibliografie
- Bosanski jezik: historijske činjenice, gramatika, razlike (Limba bosniacă: fapte istorice, gramatică, diferenţe)
- Bosnian, croatian & serbian (Bosniaca, croata şi sârba)
- Jolić, Borjanka; Ludwig, Roger, Le serbo-croate sans peine, Chennevières, Assimil, 1972
- Moldovan, Valentin; Radan, Milja N., Gramatika srpskog jezika (Morfologija), Gramatica limbii sârbe, Timişoara, Sedona, 1966
- Nedelcu, Octavia, Ghid de conversaţie român-sârb, Bucureşti, Niculescu, 2003
- Peianov, Ioan, Ghid de conversaţie român-sîrb, Iaşi, Polirom, 2002
- Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Bucureşti, E.Ş.E., 1981
[modifică] Legături externe
- (în bosniacă) Articole referitoare la limba bosniacă
- en Bosniaca, o limbă din Bosnia şi Herţegovina
- (în bosniacă) Carta limbii bosniace
- en , (în bosniacă) Corpus de texte bosniace al Universităţii din Oslo
- en Ghid de bosniacă, sârbă şi croată
- (în bosniacă) Halilović, Senahid, Gnijezdo lijepih riječi (Cuibul cuvintelor frumoase) (ortografie şi cultivarea limbii)
- en , (în bosniacă) Învăţaţi limba bosniacă
- en , (în bosniacă) Limbi din Europa. Bosniaca (cu înregistrări sonore de enunţuri uzuale)
- en , fr , (în bosniacă) Sanjak.org Situl Sanjak.org
Limbi slave de est: limba bielorusă | limba rusă | limba ruteană | limba ucraineană
Limbi slave de sud: limba bulgară | limba macedoneană | diasistemul slav de centru-sud sau limba sârbocroată (limba bosniacă | limba croată | limba muntenegreană | limba sârbă) | limba slavonă † | limba slovenă
Limbi slave de vest: limba cehă | limba cnaanică † | limba polabă † | limba poloneză (limba sileziană) | limba pomeraniană (limba caşubiană | limba slovinciană †) | limba slovacă | limba sorabă de jos | limba sorabă de sus
† – limba dispărută
