Limba turcă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limba turcă (Türkçe) este o limbă turcică vorbită în principal în Turcia (51,8 milioane), Bulgaria (810.000), Cipru (175.000), Grecia (300.000), România (30.000) şi de către emigranţii turci din Uniunea Europeană (2,5 - 3 milioane).
În Germania există un număr de vorbitori de aproximativ de 1,5 milioane. Numărul vorbitorilor nativi este estimat la 60 de milioane, iar numărul total de vorbitori la 75 de milioane. Dacă se includ şi alte populaţii care vorbesc cîteva limbi foarte apropiate (azerii, turkmenii, etc.) numărul de vorbitori nativi atinge 100 de milioane şi numărul total de vorbitori 125 de milioane.
Limba turcă vorbită în Turcia (türkçe sau türk dili) face parte din familia de limbi altaice. Înrudirea cu limba mongolă e verosimilă.
Deşi ceilalte limbi membre ale familiei de limbi turcice sunt apropiate de limba turcă (mai ales azera şi turkmena), există deosebiri importante în gramatică, vocabular şi fonetică.
Limba turcă este aglutinantă. Foloseşte mai ales desinenţe, iar prefixe foarte puţin.
[modifică] Fonetica
[modifică] Alfabetul
Limba turcă în decursul timpului a folosit diferite sisteme de scriere:
- Scrierea Orkhon
- Alfabetul uigur
- Alfabetul arab
Alfabetul arab a fost folosit din secolul al XIII-lea până în data 28 noiembrie 1928, când preşedintele Reublicii Turcia de atunci, Mustafa Kemal Atatürk a adoptat scrierea latină ca scriere oficială. Alfabetul latin a fost completat cu literele ı ç ğ ş ö ü.
Alfabetul turc este relativ "fonetic", dar există şi excepţii.
Literele alfabetului:
- a b c ç d e f g ğ h ı i j k l m n o ö p r s ş t u ü v y z
- A B C Ç D E F G Ğ H I İ J K L M N O Ö P R S Ş T U Ü V Y Z
[modifică] Caracteristici
Limba turcă are următoarele însuşiri:
- este aglutinantă, foloseşte sufixe specifice într-o ordine bine definită
- are armonie vocalică: vocala din sufix se potriveşte cu vocala ultimei silabe din rădăcină:ev-de (în casă), ada-da (pe insulă), okul-da (în şcoală)
- atributul precede substantivul: güzel çiçek (floare frumoasă)
- nu există gen gramatical
- ca şi în maghiară semnul pentru plural lipseşte în cazul în care se foloseşte un numeral sau un adverb de cantitate: iki kitap (două cărţi), kitaplar (cărţi) ,kaç kitap var? (câte cărţi sunt?)
- Nu prea suportă aglomerarea de vocale
Limba turcă prezintă însuşiri de bază asemănătoare sau identice cu limba finlandeză,estoniană şi mai ales cu limba maghiară. Ordinea sufixelor şi potrivirea lor se aseamănă cu cea din limba maghiară.
