Limbile slave
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruşi, ucraineni, bieloruşi, polonezi, bulgari, cehi, slovaci, sârbi, etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală şi de Est, în Balcani şi în partea de nord a Asiei. Ele formează o ramură a limbilor indo-europene.
Termenul limbi slavice este în prezent considerat învechit, dar mai poate fi găsit încă în multe lucrări despre aceste limbi. Termenul limba slavonă se referă strict la limba slavă bisericească şi literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia şi Bulgaria din slava veche bisericească folosită mai cu seamă în traduceri slave din cărţile greceşti de cult din secolele IX-XI.
Cuprins |
[modifică] Clasificare
Limbile slave se împart în trei mari grupe, atât din punct de vedere geografic cât şi privind evoluţia acestor limbi lor după desprinderea din trunchiul comun.
Limbi slave de vest
- limbi sorabe
- sorabă de jos
- sorabă de sus
- limbi lehitice
- limba polabă – dispărută
- limba poloneză
- limba pomeraniană
- limba caşubiană
- limba slovinciană – dialect dispărut
- limbi ceho-slovace
- limba cehă
- limba cnaanică sau iudeo-slavică – dispărută
- limba slovacă
Limbi slave de sud
- Vestice
- limba slovenă
- diasistemul sârbocroat
- limba romano-sârbă
- Estice
- limba bulgară
- limba macedoneană
- limba slavonă (folosită în biserică)
Limbi slave de est
- limba bielorusă (sau belarusă)
- limba ucraineană
- limba ruteniană
- limba rusă
Există de asemenea o limbă articială numită slovio construită pentru a fi înţeleasă uşor de vorbitorii limbilor slave.
[modifică] Istorie
Teoriile despre istoria veche a limbii proto-slave, strămoşul comun al tuturor limbilor slave şi descendent al limbii proto-indo-europene, sunt numeroase şi contradictorii. În timp ce unii lingvişti susţin că limba proto-slavă se înrudea cu limba proto-baltică, dovedind acest lucru prin anumite asemănări gramaticale şi lexicale între acestea, alţi lingvişti afirmă că asemănările se datorează unei învecinări îndelungate. O a treia teorie, mai puţin acceptată, este aceea potrivit căreia strămoşul limbilor slave ar fi apărut în Balcani de unde s-ar fi răspândit ulterior în celelalte zone.
Este totuşi foarte probabil ca până în secolele X-XII toţi slavii să vorbească o limbă unică, cu foarte puţine deosebiri regionale. Ceea ce a determinat diferenţierea limbilor slave a fost răspândirea lor pe o arie foarte largă, urmată de aşezarea unor alte popoare popoare între teritriile ocupate de slavi. Maghiarii sosiţi în Câmpia Panoniei au întrerupt legăturile dintre slavii de sud şi cei de vest.
