Maieutică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna mai 2006.
Prin maieutică se înţelege o metodă prin care se urmăreste ajungerea la adevăr pe calea discuţiilor şi a dialogului.
Porneşte în filozofie, pe principiul neştiinţei. În arătarea adevărului, Socrate ia ca principiu prim teza: "Ştiu că nu ştiu nimic". Principiul ignoranţei are, în discursul socratic, un sens deliberat sau accentuat critic. El este îndreptat tocmai împotriva ignoranţei. Ironia este pandantul maieuticii, pare intrinseca acesteia, aşa încât sensul ei poate fi mai adecvat înţeles dacă se corelează cu cel al maieuticii.
În sens literal, maieutica este arta moşitului. Acest sens este păstrat de Socrate, pentru că, pe urmele mamei sale, considera că şi el moşeşte. Dar el moşeşte bărbaţii, scopul acestui moşit îl constituie punerea lor pe calea adevărului. Prin moşitul adevărului, Socrate înţelege, deci, capacitatea sa, a filozofului, de a scoate la lumină, din ascunzişul lor, gândurile.
O asemenea aducere la lumină a gândului este NAŞTERE sau o renaştere a lui, iar aceasta deoarece gândul (ideea) există deja în subiect.
Prin întrebări insistente, Socrate îl pune pe interlocutor în situaţia de a descoperi, în aparenţă singur, adevărul. Socrate este cel care pune întrebările, exprimă rezerve faţă de răspunsuri, se miră, atrage atenţia asupra unor inadvertenţe sau inconsecvenţe ale interlocutorului, provoacă nemulţumirea acestuia faţă de ceea ce ştia şi receptivitate faţă de celălalt, în fine, îl determină la analize şi implicaţii care conduc la definirea a ceea ce se dorea definit.
Metoda socratică implica principiul neştiinţei, ironia şi maieutica, nu în separaţie, ci în unitatea lor. În privinţa metodei, ca una logică, aceasta este METODA INDUCTIVĂ. Fără a fi formulat teoria inducţiei, Socrate o practică. Prin aceasta, Socrate a descoperit ESENŢA şi NOŢIUNEA: esenţa în, plan ontologic, şi noţiunea, în plan logic.
