Marsupiale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marsupialele reprezintă un ordin de mamifere inferioare. Caracteristica acestora este prezenţa unei pungi, numită marsupiu. În această pungă îşi continuă dezvoltarea puii după naştere. Există şi specii care nu prezintă marsupiu.
Cuprins |
[modifică] Morfologie externă
[modifică] Tegumentul
[modifică] Glandele
Marsupialele au numeroase glande sudoripare, sebacee, anale şi rectale. Aceste glande emit secreţii odorante.
Mamelele se găsesc localizate în regiunea inghinală, de obicei în interiorul marsupiului. Sunt şi specii care au mamelele răspândite de la axilă până la anus (în acest caz nu există pungă marsupială). Numărul mamelelor este variabil. Mamelele prezintă mameloane, cu care puii se fixează de mamă şi muşchi care pompează latele în gura puiului.
[modifică] Morfologie internă
[modifică] Scheletul
Scheletul are câteva caracteristici în comparaţie cu celelalte mamifere.
Cutia craniană nu are oasele sudate între ele. La adulţi oasele rămân distincte.
Craniul este prelungit în formă de popic. Porţiunea neurală (care adăposteşte creierul) în comparaţie cu porţiunea anterioară şi cavitatea nazală este mai mică decât la celelate mamifere.
Centura pelviană are oasele sudate, formând un bazin. De oasele pubiene se articulează oasele marsupiale.
Conformaţia membrelor diferă foarte mult după modul de viaţă. În majoritatea cazurilor, toate cele cinci degete sunt îndreptate înainte, însă în cazul formelor arboricole, haluxul este opozabil.
[modifică] Sistemul nervos
Creierul este redus ca dezvoltare în comparaţie cu celelalte mamifere. O dovadă este raportul dintre zona neurală şi zona anterioară şi nazală a craniului, raport care este net în detrimentul marsupialelor. Emisferele cerebrale sunt aproape turtite. Acestea demonstrează primitivitatea în comparatţie cu celelalte mamifere.
[modifică] Organele de simţ
În anumite zone prezintă peri senzoriali.
[modifică] Aparatul digestiv
Aparatul digestiv este în strânsă legătură cu modul de hrană. Astfel stomacul carnivorelor este constituit normal, însă cel al fitofagelor este deosebit de lung.
Dentiţia variază mult, în funcţie de regimul de hrană.
[modifică] Apartul reproducător
[modifică] Aparatul genital femel
Marea majoritate a marsupialelor nu au placentă. Există câteva placentare adevărate (exemplu, câteva specii de şobolani şi carnivore marsupiale).
Aparatul genital femel este format din: două ovare, două utere, fiecare cu trompa sa, două vagine.
[modifică] Aparatul genital mascul
Penisul est bifid.
[modifică] Reproducere şi dezvoltare
Din cauza lipsei placentei, puii sunt foarte puţin dezvoltaţi la naştere. La unele specii, puii se deplasează singuri până in marsupiu, la altele sunt luaţi cu gura de mamâ şi introduşi în această pungă tegumentară. În marsupiu ei apucă un mamelon în gură, fixându-se astfel de corpul mamei. În această poziţie (fixat de mamelon) va sta până işi va desăvârşi dezvoltarea. La început, datorită slabei sale dezvoltări puiul nu poate să sugă singur şi laptele îi este pompat in cavitatea bucală cu ajutorul unor muşchi cu care este prevăzută glanda mamară.
[modifică] Răspândire
În trecutul geologic, marsupialele erau larg răspândite pe suprafaţa globului terestru. Astăzi se mai găsesc numai în Australia şi America de Sud. Ajung însă şi până in partea sudică a Americii de Nord.
În Australia găsim un număr extrem de mare de forme de marsupiale, fapt datorat lipsei placentarelor, care lipsă a permis dezvoltarea unor tipuri paralele cu ordinele mamiferelor placentare din restul lumii.
[modifică] Clasificare
Criteriul de clasificare este tipul de dentiţie, care depinde de regimul alimentar.
[modifică] Reprezentanţi
Cei mai cunoscuţi reprezentanţi sunt: cangurul şi koala.
[modifică] Bibliografie
- Brehm A.E., Lumea animalelor, Editura Stiinţifică 1964
- Feider Z., Gyurko St., Grossu V.Al., Pop Victor Zoologia vertebratelor, Ediţia a 3-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976;