Mihai Răzvan Ungureanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihai Răzvan Ungureanu

Ministrul afacerilor externe
În funcţie 29 decembrie 2004 – 12 martie 2007
Precedat de	Mircea Geoană
Succedat de	Călin Popescu Tăriceanu (interimar)

Născut	22 septembrie 1968 Iaşi
Partid politic	PNL
Profesie	Profesor universitar, Istoric
Naţionalitate	Român

Mihai Răzvan Ungureanu (n. 22 septembrie 1968, Iaşi) este un istoric şi diplomat român, care a deţinut funcţia de ministru de externe al României între anii 2004-2007.

[modifică] Cariera profesională

Mihai-Răzvan Ungureanu s-a născut la data de 22 septembrie 1968 în municipiul Iaşi, fiind fiul prof. dr. Ştefan Ungureanu, fost viceprimar al municipiului Iaşi (1996-2000). În perioada studiilor efectuate la Liceul de matematică-fizică "Costache Negruzzi" din Iaşi (pe care l-a absolvit ca şef de promoţie în anul 1987), el a fost membru supleant în C.C. al U.T.C.

„Eu unul nu mă asimilez categoriei de nomenclaturişti, dar dacă este cazul să demonstrăm că ororile comunismului încep de la 14 ani, o facem. (...) Nu fac un secret din faptul că am fost membru supleant al CC al UTC. Este exclusiv din cauza rezultatelor bune la învăţătură, la olimpiadele şcolare. Aşa am devenit, la vârsta de 15 ani, secretar UTC în liceu până la 18 ani, până la clasa a douăsprezecea. Iar pentru aproape doi ani, de la 16 până la 18, numele meu a fost trecut pe o listă şi votat printre membrii supleanţi ai UTC-ului. Ca obligaţie, acest lucru nu presupunea nimic.^[1]”

(Mihai Răzvan Ungureanu)

În anul 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. În perioada cât a fost student, a deţinut poziţiile de membru al Senatului Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi (1990-1992) şi de Secretar executiv al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor în Istorie, Budapesta - Bruxelles (1990-1993).

Mihai-Răzvan Ungureanu a absolvit în anul 1992 Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. În anul 1993 a susţinut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universităţii Oxford, iar în martie 2004 a obţinut doctoratul în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.

După absolvirea Facultăţii în anul 1992, Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru o scurtă perioadă profesor la Liceul de Filologie-Istorie "Mihai Eminescu" din Iaşi. Din acelaşi an, este angajat drept cadru didactic universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, deţinând pe rând următoarele grade didactice: preparator (1992-1996), asistent (1996-1998), lector (1998-2005) şi apoi conferenţiar (din 2005).

Mihai Răzvan Ungureanu

În paralel cu activitatea didactică, conf.dr. Mihai Răzvan Ungureanu a desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică, fiind membru al Societăţii Române de Heraldicã, Sigilografie şi Genealogie a Academiei Române, filiala Iaşi (din 1993), membru al board-ului ştiinţific al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi - Bucureşti (1996-1998), director al Centrului de Studii Româneşti din Iaşi al Fundaţiei Culturale Române (1996-1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998) membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice şi Heraldică "Sever Zotta" din Iaşi (din 1998) etc.

În perioada 1998-2000, a deţinut şi funcţia de membru al Consiliului Naţional al Reformei Învãţãmântului din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. Din anul 2004, conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.

Mihai-Răzvan Ungureanu a susţinut cursuri la o serie de instituţii de învăţământ superior din ţară şi de peste hotare: profesor invitat (Gast Wissenschaftler) la Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (1993-1997), profesor asociat la Şcoala de Studii Slavone şi Est-Europene, Universitatea din Londra, Marea Britanie (1996-1998), lector la Şcoala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (din 2001), lector asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (din 2002), lector la Centrul de Studii de Securitate "George C. Marshall" din Garmish-Partenkirchen, Germania (din 2003). De asemenea, din anul 2005, este şi profesor asociat la Universitatea Naţională de Apărare.

[modifică] Activitatea diplomatică

Mihai Răzvan Ungureanu şi Leonard Orban semnând Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană, Luxemburg, 25.04.2005

În perioada 1998-2001, Mihai-Răzvan Ungureanu a îndeplinit funcţia de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Apoi, este numit în funcţia de director general – emisar regional al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003) şi Coordonator-adjunct al Iniţiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI) (2003-2004), ambele cu sediul la Viena.

În paralel cu aceste atribuţii, a fost ales ca Preşedinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din Bucureşti (din 2001), membru al board-ului administrativ al New Europe College din Bucureşti (din 2002) şi membru al board-ului ştiinţific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (din 2003). Mihai Răzvan Ungureanu deţine gradul diplomatic de Ministru consilier (din 2003). În anul 2004, s-a înscris în Partidul Naţional Liberal.

Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în funcţia de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu.

El a demisionat din funcţia de ministru de externe în data de 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut să-şi prezinte demisia, în urma situaţiei create de reţinerea a doi muncitori români (Nelu Ilie şi Adrian Gâncean) în Irak. Cei doi, care lucrau la o bază militară americană în calitate de subcontractori, fuseseră acuzaţi de spionaj, deoarece au făcut fotografii fără aprobare în interiorul bazei. Premierul a invocat în cererea de demisie adresată lui Ungureanu că el a aflat din presă, după trei luni, de arestarea în Irak a muncitorilor români, în timp ce preşedintele Băsescu fusese informat, la câteva zile după arestare.

Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că nu l-a informat pe primul ministru cu privire la situaţia celor doi muncitori români arestaţi în Irak, întrucât s-a considerat că problema cădea exclusiv în sarcina Ministerului, fiind un caz de intervenţie consulară. El a declarat că i-a raportat situaţia preşedintelui Traian Băsescu, care era singurul în drept să decidă, în virtutea subordonării instituţionale, dacă aceştia erau o problemă consulară sau de altă factură.

El a afirmat că decizia de a renunţa la portofoliu este un gest de onoare, deşi îşi susţine punctul de vedere anterior.

„Răspunsul meu nu poate fi decât unul singur, este un răspuns de onoare, unul prin care îmi asum orice fel de vină şi de responsabilitate, validată sau nu.^[2]”

(Mihai Răzvan Ungureanu)

Într-un interviu acordat ziarului "Jurnalul Naţional", premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că intenţionează să îi propună lui Mihai Răzvan Ungureanu să fie cap de listă la alegerile pentru Parlamentul European. "Vreau să spun public că Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul Naţional Liberal, este un om în care am încredere şi a dat dovadă de verticalitate morală, asumându-şi vina pentru greşeala ministerului din subordine. O să vedeţi cum în perioada următoare Mihai Răzvan Ungureanu îşi va continua cariera politică. Mă gândesc să-i propun o responsabilitate în cadrul partidului, aceea de a conduce lista PNL pentru alegerile pentru PE", a declarat premierul.

Mihai Răzvan Ungureanu şi Condoleeza Rice

Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul Naţional Liberal a înaintat preşedintelui propunerea de revocare din funcţia de ministru de externe a lui Mihai-Răzvan Ungureanu şi numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu.

Deşi conform art. 6 şi 8.1 din Legea 90/2001, preşedintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calităţii de membru al Guvernului şi să declare vacantă funcţia de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcţie a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, preşedintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în funcţia de ministru. ^[3]

La 14 martie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu a prezentat într-o conferinţă de presă, bilanţul activităţii sale de doi ani în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. El a apreciat că, în timpul mandatului său, politica externă a României s-a transformat dintr-o "o diplomaţie a camuflajului la una a sincerităţii, de la o diplomaţie a tăcerii la o voce clară, puternică".

Printre punctele subliniate în bilanţul prezentat de Ungureanu pentru cei doi ani în care a fost ministru de externe, menţionăm următoarele:

Numirile de ambasadori pe criterii politice au fost foarte puţine şi "nici din partea preşedintelui, nici din partea premierului nu a existat o presiune politică referitoare la numiri". El a afirmat că a preferat să propună pentru posturile de ambasadori rămase vacante diplomaţi de carieră sau persoane provenind din mediul academic.

În decursul mandatului său, s-a reuşit întinerirea personalului diplomatic. La momentul demisiei sale, 40 % dintre angajaţii MAE aveau între 25 şi 35 de ani, în timp ce în anul 2004 proporţia acestei grupe de vârstă era de 25 la sută.

El a considerat că una dintre cele mai mari reuşite a politicii externe româneşti a fost că regiunea Mării Negre a devenit temă a politicii de vecinătate a UE şi obiectul unei strategii americane speciale.

S-a imprimat un curs "stabil, previzibil şi de încredere" în dialogul politic cu Republica Moldova. El a propus deschiderea a două consulate româneşti la Cahul şi Bălţi, preşedintele Băsescu obţinând într-o vizită la Chişinău la mijlocul lunii ianuarie 2007, acceptul omologului său moldovean, Vladimir Voronin, de a înfiinţa cele două consulate temporare româneşti.

S-au făcut eforturi pentru a ajunge la "relaţii clare, destinse" cu Ucraina, care nu au împiedicat însă România să aibă "o voce puternică" în diferendele cu Kievul legate de Insula Şerpilor şi Canalul Bîstroe.

Îmbogăţirea experienţei Ministerului de Externe prin rezolvarea problemelor legate de criza ostaticilor din Irak, de repatrierea românilor din Liban, care au reprezentat situaţii imprevizibile şi noi.

Pentru prima oară după 1948 Ministerul de Externe s-a dotat cu proprietăţi, obţinând dreptul de administrare asupra unui teren de 14.000 de metri pătraţi, situat în vecinătatea Clubului Diplomatic, teren pe care se intenţionează construirea unui nou sediu MAE. De asemenea, se intenţionează construirea a două blocuri de locuinţe de serviciu pentru personalul MAE. ^[4]

La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilităţile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe. ^[5]

După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la funcţia deţinută înainte de a fi ministru, aceea de reprezentant al României la Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena.

Mihai-Răzvan Ungureanu vorbeşte fluent limbile engleză, franceză şi germană şi la nivel satisfăcător limba maghiară. Este căsătorit şi are un fiu.

[modifică] Activitatea publicistică

Mihai-Răzvan Ungureanu a deţinut funcţii de redactor sau redactor-şef la o serie de reviste istorice dintre care menţionăm:

redactor şef la revista „Dialog“ a Universităţii "Al.I.Cuza", din Iaşi (1988-1992);
redactor la "Arhivă genealogică", editată de Academia Română, Bucureşti (din 1993);
redactor la "Revue des Etudes Roumaines", editată de către Fundaţia Regală Carol II - Academia Română, Paris - Bucureşti (din 1994);
redactor la "Revista de istorie socială" a Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi (din 1996).
Din anul 1998 este coordonator al colecţiei Historia a Editurii Polirom, Iaşi - Bucureşti.

El a publicat peste 80 articole ştiinţifice. Dintre cărţile sale menţionăm următoarele:

“Documente statistice privitoare la oraşul Iaşi (1755–1828)”, 2 vol. (Iaşi, 1997), în colaborare cu prof. dr. Ioan Căprosu;
"Marea Arhondologie a boierilor Moldovei" (Iaşi, 1998) şi
"Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne" (Iaşi, 2004).

[modifică] Premii şi distincţii obţinute

Pentru activitatea sa din domeniul culturii şi diplomaţiei, Mihai Răzvan Ungureanu a primit următoarele premii şi distincţii:

1992 - Premiul Naţional al Revistei “22”, Bucureşti
1996-1997 - Premiul “Felix Posen” al Universitãţii Ebraice din Ierusalim, Israel
1997-1998 - Premiul “Felix Posen” al Universitãţii Ebraice din Ierusalim, Israel
1998 - Premiul “Vasile Pogor” pentru cercetãrile ştiinţifice privitoare la istoria oraşului Iaşi, decernat de Primãria Municipiului Iaşi
1999 - Premiul “Corneliu Coposu” al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD pentru activitatea diplomatică în cadrul Ministerului Afacerilor Externe
2000 - Premiul “Dimitrie Onciul” al Fundaţiei Culturale “Magazin Istoric” pentru editarea lucrării "Relaţiile româno-sovietice. Documente 1917-1934", vol. I, Bucureşti, 1999 (în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse);
2000 - Mare Ofiţer al Ordinului Naţional pentru Merit, România;
2000 - Comandor clasa I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca.
2004 - Premiile Academiei Române - Premiul Mihail Kogălniceanu pentru lucrarea "Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne" (Iaşi, 2004).