Miron Barnovschi-Movilă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Miron Barnovschi Movilă, Domn al Moldovei: 13 ianuarie 1626 - iulie 1629 şi aprilie 1633 - 2 iulie 1633. Este înrudit cu Movileştii prin mama sa Elisabeta.
Cuprins |
[modifică] Familia
Mama lui Miron Barnovschi, era nepoată de soră a lui Ieremia, Simion şi Gheorghe Movilă, această înrudire facilitându-i accesul lui Miron la tronul ţării. De altfel, după preluarea domniei, el se va intitula "Io Miron Barnovschie Moghilă voevod".
Tatăl voievodului, Dumitru Barnovschi, a fost mare paharnic în 1597, iar din 1598 până în 20 decembrie 1606 a fost mare postelnic. A fost înmormântat la Toporăuţi, unde se afla moşia familiei şi s-a născut şi a crescut viitorul domn. Bunicul său, Toma Barnovschi, a fost unul dintre conducătorii răscoalei împotriva lui Despot-vodă, găsindu-şi sfârşitul la asediul Sucevei din anul 1563.
Miron, a avut trei surori: Sirbca-Scripca, Mariia şi Teodosia.
[modifică] Activitatea înainte de domnie
Miron a ocupat succesiv dregătoriile de ceaşnic, (1611), spătar (1615 - 1618), pârcălab de Hotin (1618 - 1621), hatman şi portar al Sucevei (1622 - 1626), în timpul lui Radu Mihnea. Aceasta din urmă, care a fost şi domnitor al Ţării Româneşti, a fost grav bolnav în ultimii doi ani de domnie, astfel încât Miron Barnosvschi a îndeplinit încă din acea vreme un rol important în conducerea ţării.
[modifică] Prima domnie
Radu Mihnea a murit la curtea domnească de la Hârlău, la 13ianuarie 1626. Marii boieri l-au ales prin consens pe Miron Barnovschi, alegere care a fost recunoscută de Înalta Poartă; în acest scop, la Constantinopol s-a deplasat o delegaţie de boieri, noul domnitor trimiţând sultanului suma de 100.000 de coroane.
La 16 ianuarie 1628 a emis un "aşezământ" care echivala cu "legarea de glie" a ţărănilor, legislaţie prin care, în fond, se interzicea deplasarea acestora de pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti.
În timpul primei sale domnii a ridicat mai multe monumente - Mănăstirea Barnovschi, din Bârnova, biserica Sfântul Ioan din Iaşi şi Mănăstirea Hangu, biserica Stavropighiei din Liov - şi a terminat altele, deja începute de alţii - cum este cazul mănăstirii Dragomirna.
În 1629, Miron-vodă a refuzat cererea marelui vizir de a adăuga la plata tributului un bacşiş de 40 de pungi de galbeni (o pungă conţinând 40 de piese), astfel că a preferat să se retragă de la domnie la moşia sa din Polonia, de la Ustie. La mazilirea sa au contribuit şi intrigile puse la cale de Gabriel Bethlen, voievodul Transilvaniei, cât şi faptul că Miron Barnovschi era văzut cu suspiciune de către turci, datorită apropierii sale de Polonia.
[modifică] A doua domnie
La începutul anului 1633, tronul Moldovei era ocupat de Alexandru Iliaş, care a fost înlăturat de o revoltă boierească, declanşată nu fără amestecul lui Miron Barnovschi, în care principalul sfătuitor al domnului, Contantin Baptiste Vevelli a fost ucis de mulţime.
Boierii l-au rechemat pe Miron Barnovschi, pe care l-au reales ca domn; pentru a obţine recunoaşterea Înaltei Porţi, acesta, împreună cu o deputăţie de boieri, a hotărât să se deplaseze la Constantinopol. Drumul a început la 3 mai 1633 şi a durat până la 20 iunie; pentru câteva zile, Miron-vodă s-a oprit la Bucureşti, unde s-a întâlnit cu domnul Ţării Româneşti, Matei Basarab.
În urma intrigilor lui Vasile Lupu, Miron-vodă a fost însă arestat şi executat prin decapitare la 2 iulie 1633. În timpul detenţiei, Miron şi-a redactat testamentul, prin care cerea să fie îngropat la mănăstirea Dragomirna; dorinţa i-a rămas neîndeplinită, locul înhumării sale fiind necunoscut.
A fost un domnitor drept, blând, nelacom şi evlavios, despre care, boierul său Toma Postelnicu zicea că : "în multe nopţi l-a zărit în miezul nopţii, îngenunchiat înaintea icoanei la rugă cu mare osârdie".
