Petrus Pázmány
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petrus Pázmány, în maghiară Pázmány Péter, (n. 4 octombrie 1570, Oradea - d. 19 martie 1637, Pojon, azi Bratislava) a fost un călugăr iezuit, scriitor latin şi maghiar, arhiepiscop de Esztergom (cu sediul la Nagyszombat, Esztergomul aflându-se sub ocupaţie otomană), cardinal. A fost una din figurile cele mai reprezentative ale Contrareformei.
Cuprins |
[modifică] Originea şi studiile
Petrus Pázmány s-a născut într-o familie nobiliară reformată (calvină) la Oradea. Tatăl său a ocupat demnităţi importante în cetate, între care şi pe aceea de viceşpan. Mama sa a murit când el avea doar vârsta de zece ani, iar tatăl său, unul din cei mai influenţi oameni ai cetăţii, s-a recăsătorit cu Barbara Toldi, a cărei familie rămăsese în credinţa romană. În acelaşi timp îşi începuse activitatea la Cluj şi Oradea iezuitul Ştefan Arator Szántó , ceea ce-l face pe Johann Schwickler, biograful lui Pázmány, să presupună că Barbara Toldi l-ar fi invitat pe părintele Arator în casa familiei Pázmány, fapt care ar fi facilitat contactul lui Petrus Pázmány cu Ordinul iezuit. Din 1582 Petrus Pázmány a studiat la proaspăt înfiinţatul colegiu iezuit din Cluj şi că în anul 1583 s-a convertit la credinţa romană. La vârsta de 17 ani, în 1587, a intrat în noviciatul iezuiţilor, pe care l-a absolvit prin depunerea voturilor. Între 1589-1596 şi-a continuat studiile la Cracovia, Viena şi la Roma, iar în acelaşi an 1596 a fost sfinţit preot.
[modifică] Activitatea
În anul 1597 fost promovat doctor în filosofie şi a devenit prefectul de studii al studenţilor din Graz. Din 1598 a predat filosofia timp de trei ani la universitatea din Graz. Apoi, din 1601, a fost trimis pentru doi ani în nordul Ungariei (Slovacia de astăzi), unde a desfăşurat o rodnică activitate misionară. În anul 1603, după ce a publicat primele scrieri, a preluat catedra de teologie a universităţii din Graz, iar în 1608 a obţinut şi doctoratul în teologie, alături de cel în filosofie. În anul 1616 cardinalul-arhiepiscop Francisc Forgách a trecut la cele veşnice iar drept succesor al său în scaunul de arhiepiscop primat al Ungariei a fost ales Petrus Pázmány. La o săptămână după numirea sa în fruntea ierarhiei catolice din Ungaria, Petrus Pázmány împlinea vârsta de 56 de ani şi se bucura de un răsunător renume ca predicator, ca profesor şi ca autor de literatură polemică.
Prima sa lucrare de seamă fusese publicată la Nagyszombat în 1603 cu titlul Răspuns la cartea lui Ştefan Magyari, predicatorul din Sárvár, despre motivele căderii ţării 1. Pastorul Magyari căutase cu un an înainte să acrediteze ideea că dezastrul în care se găsea Ungaria ar fi o pedeapsă venită de la Dumnezeu pentru păcatele oamenilor şi totodată un semn în direcţia abandonării „falsei religii catolice”, adică a credinţei romane. Concluzia lui Magyari era aceea că Dumnezeu nu va înceta să reverse necazuri asupra ţării atâta timp cât vor exista în Ungaria fie cât de puţini „papişti”. Arhiepiscopul Forgách, pe atunci episcop de Nyitra, a pus reşedinţa de vară de la Radosnya la dispoziţia lui Pázmány, pentru ca retras în munţi, să poată redacta în linişte un răspuns fundamentat atacurilor pastorului Magyari. În replica sa Pázmány a arătat cu acribie că dogmele şi instituţiile prezentate de Magyari drept invenţii papale îşi au suportul în evanghelii, deci în învăţătura nemijlocită a lui Isus Cristos. Argumentului că biserica romană ar trebui părăsită pentru că la sânul ei se găsesc şi oameni slabi, Pázmány i-a răspuns cu sfatul ca acela care doreşte să abandoneze din acest motiv biserica Romei, să o facă doar atunci când va găsi o comunitate de credinţă sau de ştiinţă în care toţi membrii sunt ireproşabili. Cu date din istorie a arătat că Regatul Ungariei a suferit şi în trecut înfrângeri militare, din care însă de fiecare dată a găsit cu ajutorul lui Dumnezeu puterea să se ridice. Dacă în epoca de după Mohács ţara nu mai dispune de resurse pentru a-şi reveni, atunci acest lucru se datorează faptului că ocupanţii turci au găsit în stările protestante aliaţi de nădejde, nicidecum existenţei celor câtorva comunităţi catolice. Argumentele lui Pázmány au zdruncinat din temelii construcţia teoretică a pastorului Magyari, ceea ce i-a făcut pe contemporani să exclame că în Ungaria se ridicase un nou profet.
După instalarea sa ca arhiepiscop-primat al Ungariei, cu reşedinţa la Nagyszombat, Pázmány a pus în practică experienţa şi ideile sale la scara întregii părţi din Ungaria care a rămăs neocupată de turci, cu excepţia Transilvaniei, care devenise practic un principat protestant. În decurs de 31 de ani, până la moartea sa, peste jumătate din populaţia Ungariei libere avea să revină la credinţa catolică. Acest rezultat a fost în primul rând rodul politicii educaţionale tridentine duse de noul arhiepiscop. Prin politica sa arhiepiscopul Pázmány a reuşit să demonteze teza răspândită cu mult zel de tabăra protestantă că biserica Romei ar fi retrogradă, demodată şi lipsită de spirit. Una din primele măsuri luate de Pázmány în noua lui calitate de arhiepiscop a fost întărirea prezenţei iezuiţilor la Nagyszombat. Seminarul teologic de acolo, la vremea aceea singurul din toată Ungaria, fusese înfiinţat de sibianul Nicolaus Olahus în anul 1567.
Deschiderea unui colegiu academic iezuit, alături de seminarul teologic de la Nagyszombat a fost prioritatea absolută a începutului pontificatului său. Noul colegiu academic şi-a deschis porţile în 1619. Pe lângă acesta, prin eforturile concertate ale lui Pázmány şi ale Ordinului Iezuit, au fost înfiinţate colegii academice la Sopron, Homonna şi, în ciuda opoziţiei înverşunate a autorităţilor din Pojon, chiar şi acolo. Oraşul servea la vremea respectivă drept capitală a Ungariei libere, fiind dominat de stările protestante.
În afară de Universitatea Nagyszombat şi de numeroasele colegii de pe teritoriul Regatului Ungariei, cardinalul Pázmány a întemeiat şi la Viena o instituţie de învăţământ care îi poartă numele, anume seminarul Pazmaneum, cunoscut în literatura română mai ales sub denumirea de „colegiul pazmanian”. Porţile Pazmaneumului au fost deschise în anul 1623 pe Johannesgasse, iar după mutarea şi extinderea din 1631 seminarul putea primi anual 40 de noi alumni. Între românii care au studiat la Pazmaneum s-a numărat maramureşanul Ioan Giurgiu, cel care în 1713 devenea episcop unit.
În anul 1629 Petrus Pázmány a fost ridicat la demnitatea de cardinal.
[modifică] Note
1 Felelet az Magyari István sárvári Praedicatornak, az Ország romlása okairu, irt könyvei, Nagyszombat 1603.
[modifică] Bibliografie
- Johann Heinrich Schwickler, Peter Pázmány, Cardinal-Erzbischof und Primas von Ungarn, und seine Zeit (Peter Pázmány, cardinal-arhiepiscop al Ungariei, şi timpul său), Köln 1888,
- Miklós Őri, Kardinal Pázmány und die kirchliche Erneuerung in Ungarn (Cardinalul Pázmány şi înnoirea ecleziastică în Ungaria), Ungarn-Jahrbuch 5 (1973),
- Mihai Vlad, Petrus Pázmány şi Contrareforma în Ungaria, revista Vatra nr. 4/2006, Târgu Mureş 2006.
