Regatele germanice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna octombrie 2006.
În secolul al treilea, imperiul roman se scufundă într-o puternică criză. Asasinarea ultimului principe din dinastia Severus, Marcus Aurelius Severus Alexandrus (235), de către crudul Maximinus adusese anarhia militară (253-285). Aceasta era o mană cerească pentru migratorii germanici. Goţii invadau în masă Dacia, alamanii şi francii devastau Gallia, vandalii pustiau Panonia iar gepizii şi longobarzii jefuiau Helvetia şi Rhetia. Aurelianus (270-275), datorită atacurilor perşilor din Iran, se hotărăşte să retragă armata şi administraţia din Dacia, care este cedată germanicilor goţi. Goţii de apus (vizigoţii) se stabilesc în Muntenia şi Bugeac iar cei de răsărit (ostrogoţii) se aşează în Ucraina.
În secolul al treilea criza imperiului roman se aprofundează. Germanicii atacă zilnic provinciile. Theodosius (378-395), nemaiputând suporta administrarea întregului spaţiu supus Romei, îşi împarte imperiul între fii săi: Arcadius ia în stăpânire bogatul Orient iar Honorius primeşte Apusul decadent. Imperiul de Răsărit, mai puternic, depăşeşte criza şi respinge atacurile germane. Imperiul de Apus este încontinuu invadat de germani şi huni, iar dezastrul economic, social şi politic îl aduce la dispariţie. În 476 regele mercenarilor germanici heruli Odowacar intră în Roma, îl detronează pe împăratul Romulus Augustulus în vârstă de 13 ani şi se proclama rege al Italiei. Apoi Apusul e invadat de germani.
După 476 în Europa iau naştere primele regate germanice.
[modifică] Regatul ostrogot (496-555)
După părăsirea Daciei (271), ostrogoţi se aşează în stepele Ucrainei. În 375, anul morţii regelui lor Ermanaric, hunii le distrug aşezarea şi sunt nevoiţi să accepte protectoratul hun. Sub hanii huni Uldes şi Mundzuk, ostrogoţii se mută în Panonia. După moartea hanului Atilla (453) ei acceptă protectoratul Imperiului de Răsărit. În 496, regele Theoderic, instigat de Bizanţ, cucereşte Italia, îl înfrânge pe Odowacar şi întemeiază primul regat ostrogot cu capitala la Ravvena. În timpul lui Theoderic (496-526) regatul are cea mai mare înflorire. Theoderic protejează cultura latină şi literatura. La curtea sa sunt întâlniţi marii filozofi Boethius şi Cassiodorus. A strâns legăturile cu Bizanţul. La moartea sa (526), fiica sa, regina Amalasunta, a condus regatul în calitate de regentă a fiului sau Athalaric (526-534). Amalasutei i-au urmat doi regi incapabili. După care generalul bizantin Belisarie cucereşte Roma şi Ravvena (535). După plecarea sa la Constantinopol, ostrogoţii îl aleg rege pe Badwila. Acesta cucereşte Ravvena şi Roma. Dar bizantinii se întorc cu armată puternică şi în urma unor victorii cuceresc Italia creând un exarhat la Ravvena şi ostrogoţii dispar din istorie.
[modifică] Regatul burgund (476-534)
În secolul al cincilea germanicii burgunzi îşi creează pe Rin un mic stat cu capitala la Worms. În 436 hunii îl înfrâng pe regele Gundihar şi distrug regatul. Burgunzii vor fi încorporaţi în hoardele hune. După moartea lui Atilla (453), ei se vor aşeza în Provenţa şi în teritoriul dintre Gallia şi Italia care se va numi Burgundia. În 476 regele Gundebald uneşte triburile burgunde într-un regat. După moartea lui Gundebald, Burgundia, slăbita de lupte interne, va fi cucerită de franci (534) iar burgunzii sunt absorbiţi de franci.
[modifică] Regatul vandal (476-534)
În secolul 5 vandalii erau sub protectorat hun. După 453 sub regele Geiseric ei jefuiesc Gallia, intră în Spania şi se aşează în sudul peninsulei ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi trec în Africa de nord şi o cuceresc. În 476 Geiseric întemeiază un regat vandal cu capitala la Cartagina ce cuprindea şi insulele din Mediterana apuseană. Urmaşii lui Geiseric (Hildrich, Hinerich, Gunthamund, Hundrich, Thrasamund, Gelimer) au protejat cultura latină. Sub Thrasamund a trăit poetul Blosius Aemilius Dracontius. Dar clima africană, molimele, incapacitatea politică a regilor au slăbit regatul. În 534 generalul bizantin Belisarie cucereşte regatul iar regele Gelimer devine prizonier, vandalii dispărând din istorie.
[modifică] Regatul gepid (476-567)
În secolul 5 gepizii au fost înfrânţi de huni şi supuşi. În 453 se eliberează de sub stăpânire hună iar în 476 îşi constituie un regat ce cuprindea Panonia şi Transilvania. Supus invaziilor longobarde el este distrus în 567 de avari, popor mongol.
[modifică] Regatul vizigot (476-711)
În 375 vizigoţii se găseau în Dacia. Invazia hună vine ca un dezastru. Regele Athanaric îşi ascunde tezaurul. După 453 ei migrează în Spania întemeindu-şi un regat după 476 sub regele Euric. Acest regat cuprindea Spania şi Gallia de sud. În 507 regele Alaric 2 este înfrânt de franci şi pierde teritoriile din Gallia şi chiar viaţa. Dar dezordinea interna, molimele, anarhia vor lipsi regatul de apărare. În 711, 7000 de soldaţi arabi înfruntă cei 90000 de războinici ai regelui Roderic şi îi înfrâng. Musulmanii vor avansa rapid în Spania punând capăt istoriei vizigote.
[modifică] Regatul franc (496-...)
În 476, Gallia era divizată în mai multe părţi: în centru guvernatorul roman Syagrius îşi luase titlul de rege, în sud vizigoţii stăpâneau Aquitania, în est erau burgunzii iar în nord triburile germanice ale francilor. Peste tribul franc al salienilor domnea regele Merowech, întemeietorul dinastiei merovingene. Fiul sau Childeric se aliază cu românii împotriva alamanilor. Dar în 476 Roma cade. Urmaşul lui Childeric, Clodwig se converteşte la catolicism (în timp ce ceilalţi germani erau ariani) cucereşte în 496 regatul Syagrius, uneşte triburile france şi cucereşte Aquitania vizigotă (507). În 496 se intitulează rege al tuturor francilor. La moartea sa, Francia este împarţită între fii săi, luând naştere regatele Austrasiei în est şi Neustria în vest. Puterea regală slăbeşte iar puterea este preluată de majordomii palatului. Din Spania arabii invadează Aquitania şi Francia iar singurii care pot să salveze Francia sunt majordomii palatului. În Austrasia unul dintre aceştia, Charles Martel, salvează Europa de la islamizare prin victoria asupra arabilor la Poitiers. Fiul său preia puterea şi uneşte Austrasia cu Neustria. Intitulându-se rege, el întemeiază dinastia carolingiană.
După moartea sa, Francia se împarte între urmaşii Carloman şi Charles (Carol). În 800 Charles se proclamă Împărat. Istoria germanică a Franciei se încheie.
[modifică] Regatul longobard (568-774)
În secolul 5, la fel ca majoritatea germanilor, longobarzii (lombarzii) erau supuşii hunilor. În secolul următor se aşează în Panonia sudică şi sub regele lor Wacho (510-540) îşi întemeiază primul stat. Ei făceau mereu incursiuni în regatul gepid. În 568 regele Ahlbuin cucereşte de la bizantini Italia centrală şi de nord însă este asasinat. Regele Authari consolidează regatul şi monarhia. Apogeul este atins sub regele Liutprand în secolul 7. În 753 urmaşul său Astolf cucereşte Ravvena. Dar când asediază Roma, papa îl înfrânge. În 774 regele Desideriu intră în conflict cu regele francilor Charles care îl înfrânge. Astfel regatul va deveni o simplă provincie a imperiului carolingian.
[modifică] Concluzii
În sec. 3 popoarele germanice îşi constituiseră primele formaţiuni statale care erau departe de a fi state solide ci semănau cu nişte aglomerări de grupuri tribale. După 375 germanicii devin sclavii hunilor. După ce le-au distrus aşezările, hunii îi robesc. După moartea hanului Atilla (453), puterea hună decade iar germanii se eliberează. Când Roma a căzut, ei au constituit primele state în fostele provincii. În aceste state puterea regelui se baza pe aristocraţia militară. Ele aveau un caracter militar. Aceste state se constituiau uşor, nu aveau hotare stabile şi se bazau în mare măsură pe jaf şi cuceriri. Fărâmiţate prin lupte interne şi externe, lipsite de o bază economică trainică, ele s-au destrămat. După o perioadă de înflorire, unele regate barbare au decăzut şi au fost cucerite de vecini, dar altele au dăinuit şi au devenit state feudale puternice, principalele forţe politice din Europa apuseană. Principalul lor rol istoric este de a fi format noi popoare.
Între secolele 8 şi 11, vikingi (normanzii) coborâţi din peninsula Scandinavă vor efectua incursiuni în regiunile euroasiatice. În unele locuri ei au întemeiat puternice regate germanice, regatele normande (sec.10-...)
[modifică] Regatul Norvegiei (910-...)
În 795 e.n. vikingii formaseră o formaţiune politică condusă de un rege. În sec. 10 iau naştere statele solide, după creştinare, Suedia, Norvegia, Danemarca. Regele Knud cel Mare (sec.11) al Danemarcei cucereşte Norvegia, alipind-o la Danemarca. După moartea lui, Norvegia îşi recapătă independenţa. În 1245 regele Haakon al patrulea cucereşte Islanda. Apoi regatul se uneşte cu Danemarca până în sec.19.
[modifică] Regatul celor 2 Sicilii (1071-1221)
În anul 1071 contele normand Robert Guiscard cucereşte sudul Italiei de la bizantini şi Sicilia de la arabi întemeind regatul normand al celor 2 Sicilii. În anul 1099 normandul Bohemond de Taranto, fiul lui Guiscard, şi nepotul sau Tancred participă la prima cruciadă. Regele Roger al 2-lea protejează cultura arabă şi bizantină. În 1221 Împăratul Friedrich al doilea devine rege iar regatul devine provincie germană. După moartea lui Friedrich regatul devine posesiune franceză.
[modifică] Regatul Danemarcei (sec.10-...)
În secolul 9 ia naştere regatul creştin al Danemarcei. În 911 danezii întemeiază colonia germanică Normandia. Regele Knud cel mare (Canut) cucereşte Anglia şi Norvegia cu Suedia sunt unite. În 1389 prin căsătoria lui Haakon al Norvegiei cu Margareta a Danemarcei şi regentă a Suediei se unesc toate cele trei regate sub tutela Danemarci. Regii danezi stăpâneau şi Islanda. În anul 1521, Suedia îşi proclamă independenţa. Rege al Suediei devine Gustav 1 Eriksson Wasa (1521-1560) iar Christian al 2-lea de Oldenburg al Danemarcei este detronat. Norvegia este parte componentă a Danemarcei în timp ce Suedia va deveni cel mai puternic stat din Nord.
[modifică] Regatul Suedia (sec.8-...)
În sec.8 Suedia era un stat puternic şi unitar. În secolul 11 Knud cel mare o cucereşte. Apoi după 1389 regi danezi devin stăpâni ai Suediei. În anul 1521 Suedia se proclamă independentă de Danemarca. Gustav 1 Eriksson Wasa, conducătorul revoluţiei devine rege al Suediei. Suedia stăpânea şi Finlanda (tara finezilor) la fel cum Danemarca stăpânea Norvegia. Confesiunea luterană asigura ţării prosperitatea. În anul 1626 regele Gustav Adolf al 2-lea intră în războiul de 30 de ani împotriva Habsburgilor şi câştigă. Suedia devine o mare putere europeană transformând Marea Baltică într-un "lac suedez". Însă în 1709 şi 1720 regele suedez Karl al 12-lea este înfrânt de Petru cel mare, ţarul rus. În 1808 hegemonia suedeză ia sfârşit prin cucerirea Finlandei de către ruşi. Dar regii suedezi nu se descurajează căutând să recucerească poziţia în Scandinavia. În 1810 Norvegia, aflată până atunci sub stăpânire daneză este încorporată statului suedez realizându-se o uniune dinastică suedezo-norvegiană. Însă în 1905, Norvegia devine independentă prin alegerea lui Haakon al 7-lea ca rege norvegian după 95 de ani de stăpânire suedeză.
[modifică] Ducatul Normandia (911-1204)
În anul 911 vikingii coborâţi din Danemarca jefuiau Franţa. Sub conducerea lui Rollon danezii devastau teritoriile franceze. Regele Charles cel Simplu poartă tratative cu ei privind cedarea unui teritoriu pentru încetarea jafurilor ce loveau greu Francia. Rollon acceptă încetarea atacurilor daneze contra cedării unui teritoriu fertil şi bogat din Francia. Le este cedată Neustria care va primi numele de Normandia. Danezii se creştinează şi adoptă ca limbă a statului limba franceză. Din acest moment jafurile încetează dar vikingilor le-a rămas gustul pentru expediţiile îndepărtate dovadă fiind întemeierea regatelor normande a celor 2 Sicilii şi Anglia. În 1066 ducele normand Guillaume (Wilhelm) de Plantagenet cucereşte Anglia în bătălia de la Hastings şi îl detronează pe regele anglo-saxon Harold al 2-lea. Devenit rege al Angliei, Guillaume devenea cel mai puternic suveran din Apus. El cedează tronul Normandiei fiului său Robert Courteheuse. Ducele Robert participă la prima cruciadă cucerind Ierusalimul. În Anglia, lui Guillaume îi urmează Wilhelm al 2-lea. Tot din Normandia porneşte Robert Guiscard în expediţia de cucerire a Siciliei. În anul 1167 Henry Plantagenet, duce al Normandiei şi conte de Anjou, devine rege anglo-normand. Cu toate că adoptaseră limba franceză, vikingii de pe continent nu-şi pierduseră renumele. Teritorii mari din Franţa cum ar fi Aquitania intră în stăpânire normandă. Tot astfel regele normand Richard 1 de Plantagenet încearcă să acapareze noi teritorii şi să le includă în Normandia căutând să obţină asupra lor dreptul de stăpânire ereditară, fapt pentru care intră în conflict cu regele francez Phillipe al 2-lea Capeţianul. Acesta profită de moartea lui Richard pentru a confisca de la urmaşul acestuia, Jean de Plantagenet, marile teritorii normande din Franţa (inclusiv Aquitania) şi cucereşte în 1204 Normandia. În 1337 Edward al 3-lea de Plantagenet îşi revendică dreptul de moştenire asupra tronului Franţei şi a Normandiei, care rămân temporar sub stăpânire engleză. În 1453 Normandia dispare ca stat de pe harta europeană.
[modifică] Anglia normandă (1066-1453)
În sec.11 Anglia era un mic stat sub stăpânirea anglo-saxonă. În 1066 normanzi conduşi de Wilhelm (Guillaume) Normandul îi înfrâng la Hastings pe saxonii lui Harold al 2-lea.Wilhelm Normandul devine rege al Angliei şi duce al Normandie şi deci cel mai puternic suveran din Europa Apuseană. Anglia a devenit un mare stat feudal. Cu toate acestea în afara graniţelor ei au rămas mult timp Ţara Galilor, Irlanda şi Scoţia şi mult timp ostile ei. În anul 1157 Henry al 2-lea de plantagenet, ducele normad devine rege englez şi devine stăpânul Angliei, al Normandiei, al Aquitaniei şi al Anjoului. El a încercat să se elibereze de sub tutela Bisericii catolice prin uciderea lui Thomas Becket episcop dar a fost înfrânt şi a trebuit să accepte suzeranitatea papei. La moartea sa el lasă regatul moştenire lui Richard 1 iar celuilalt fiu Jean îi lasă moştenire bogaţiile coroanei. Richard 1 pleacă şi participă la cruciade dar moare în 1199 iar Jean devine rege. Dinastia normandă a Plantageneţilor se va sfârşi în tragicul război al celor două roze început după dezastruosul război de 100 de ani. Astfel ia sfârşit epopeea normanzilor. Cu aceasta se încheie epopeea popoarelor germanice.
[modifică] Concluzii finale
Germanicii au fost deseori cruzi şi devastatori în locurile pe unde treceau creându-şi un renume trist. Impulsivi şi nestatornici, ei s-au aflat într-un permanent conflict cu lumea civilizată, însă nu de puţine ori ei au ajutat la salvarea culturii antice şi medievale ocrotind învăţaţii. De asemenea ei au pus bazele unor state puternice ce îşi vor impune preponderenţa pe continent şi peste mări.
