Rhesus (Pseudo-Euripide)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rhesus (Pseudo-Euripide)
Odiseu şi Diomede fură caii lui Rhesus, ca. 360 î.Hr.
Autor	Euripide (?)
Personajele	Corul format din străjile Troiei Odiseu Hector Diomede Enea Paris Dolon Atena Un sol Un păstor O muză, mama lui Rhesus Rhesus
Limba	greaca clasică
Genul	tragedie

Rhesus este o tragedie care a fost atribuită de unii cercetători lui Euripide. Deja din antichitate au existat rezerve faţă de includerea ei în rândul operelor lui Euripide, deşi este cert faptul că marele dramaturg a scris o piesă cu acest nume. Se consideră de obicei că piesa care s-a păstrat este doar o prelucrare mai târzie a subiectului, scrisă în stilul lui Euripide^[1]. Acţiunea piesei se bazează în mare parte pe cântul al X-lea al Iliadei, supranumit Dolonia.

Locul acţiunii: În faţa cortului lui Hector, la porţile Troiei.

• Scena 01 - versurile 001-086 - Străjile troiene (corul) îl trezesc pe Hector din somn deoarece au observat agitaţie în tabăra aheilor.
• Scena 02 - versurile 087-148 - Enea îl sfătuieşte pe Hector să nu pornească un atac noaptea, ci să încerce să afle intenţiile inamicului.
• Scena 03 - versurile 149-194 - Dolon este trimis ca iscoadă în tabăra lui Agamemnon.
• Scena 04 - versurile 195-223 - În timp ce străjile invocă ajutorul zeiţei justiţiei, Dolon devine tot mai arogant.
• Scena 05 - versurile 224-263 - Străjile (corul) înalţă o rugă pentru izbânda misiunii lui Dolon.
• Scena 06 - versurile 264-387 - Un păstor de pe Ida îi anunţă lui Hector sosirea lui Rhesus. Prinţul nu vede sosirea acestui aliat tardiv cu ochi buni, deoarece crede că a cucerit deja izbânda.
• Scena 07 - versurile 388-526 - Hector îi aduce lui Rhesus nenumărate reproşuri. Acesta îşi justifică întârzierea prin războiul pe care a trebuit să-l ducă împotriva sciţilor, care-i invadaseră patria. Acum, când sciţii sunt înfrânţi şi obligaţi să plătească tribut, deoarece fiii căpeteniilor lor se află ca ostatici în mâna tracilor, Rhesus se poate dedica apărării Troiei.
• Scena 08 - versurile 527-545 - Schimbul străjilor în Troia.
• Scena 09 - versurile 546-564 - Străjile se întreabă de ce întârzie Dolon.
• Scena 10 - versurile 565-594 - Dolon a fost prins de către Odiseu şi Diomede. Aceştia au putut datorită trădării lui să pătrundă în taberele apărătorilor Troiei şi ajung chiar în faţa cortului lui Hector, intenţionând să-l ucidă pe prinţul troian.
• Scena 11 - versurile 595-641 - Atena intervine, sfătuindu-i pe Odiseu şi Diomede să-l ucidă pe Rhesus.
• Scena 12 - versurile 642-666 - Se răspândeşte vestea că au pătruns iscoade în tabăra troiană. Paris îl avertizează pe Hector, dar acesta este calmat de Atena, care îl amăgeşte luând chipul Afroditei.
• Scena 13 - versurile 667-727 - Rhesus este ucis. Atena îl îndeamnă pe Odiseu să fugă. Acesta reuşeşte să treacă de străji datorită parolei pe care o aflase de la Dolon.
• Scena 14 - versurile 728-807 - Străjile află de la conducătorul carului de luptă al lui Rhesus că regele trac a fost ucis şi că atelajul său a fost furat. Această nenorocire îi fusese aghiotantului deja înfăţişată într-un coşmar, în care se făcea cum că doi lupi săriseră pe crupele cailor lui Rhesus, care se cabraseră îngroziţi (v. 780 ss.). Visul premonitoriu nu mai este deci, ca în epopeea lui Homer, atribuit lui Rhesus însuşi.
• Scena 15 - versurile 808-996 - În timp ce conducătorul carului de luptă al lui Rhesus îl acuză pe Hector de uciderea stăpânului său, apare muza, care dezvăluie adevăratele circumstanţe ale uciderii mişeleşti şi ia trupul neînsufleţit al fiului ei. Ea îl invocă pe Orfeu, vărul lui Rhesus, ca iniţiator al unor secrete de neînţeles privind nemurirea. Datorită înrudirii cu el, Rhesos nu va trebui să coboare în infern; Persefona îi va acorda o existenţă după moarte în inima munţilor Pangaion, ca profet al lui Dionis şi venerat ca un zeu de credincioşii săi, dar despărţit pentru totdeauna de a sa mamă (v. 961 ss.).

Literatura Greciei antice

Literatură greacă După categorie

Istoria literaturii Greciei antice

Perioada arhaică Perioada clasică Elenismul Perioada romană

Scriitori greci

Listă cronologică Scriitori după categorie Prozatori - Dramaturgi Poeţi - Filosofi Mitologie greacă

Portal Literatură

[modifică] Note

[modifică] Bibliografie

• Philippe Borgeaud: Rhésos et Arganthoné, în: Philippe Borgeaud (îngrijitor de ediţie): Orphisme et Orphée - en l´honneur de Jean Rudhardt, Geneva 1991 (= Recherches et Rencontres. Publications de la Faculté des lettres de Genève 3), p. 51-59.
• Fritz Graf: Eleusis und die orphische Dichtung Athens, Berlin, New York 1974.
• Vladimir Iliescu: Zeitgeschichtliche Bezüge im Rhesos, în: Klio 58 (1976).

[modifică] Legături externe

• fr O sinopsă a piesei cu exemple din traducerea franceză