Televiziune digitală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Televiziunea digitală (DTV) este un sistem de telecomunicaţii prin care se emit şi se recepţionează imagini în mişcare şi sunete prin intermediul semnalelor digitale, spre spre deosebire de semnale analogice folosite în sistemul de televiziune analog (tradiţional). Televiziunea digitală foloseşte metode de modulaţie digitală, prin care informaţia este compresată, necesitând astfel televizoare care înglobează astfel de funcţii, sau adaptoare externe care sa converteasca semnalul TV, sau plăci speciale care se pot insera în computere.
Televiziunea digitală are anumite avantaje faţă de televiziunea analogică, cel mai important fiind necesarul mai mic de bandă necesar trasmiterii semnalului TV. Acest lucru le permite furnizorilor de semnale de televiziune să ofere mai multe canale TV ocupând aceeaşi bandă, pot să ofere o calitate mai bună a imaginilor televizive, sau pot să ofere şi alte servicii speciale precum programe TV interactive. Televiziunea digitală permite oferirea şi serviciilor de tip multicasting (mai multe programe simultane pe acelaşi canal) şi ghiduri electronice ale programelor. Vânzările de servicii ne-televizive se pot constitui în surse suplimentare de venituri pentru televiziuni. De asemenea, televiziunea digitală are de cele mai multe ori o calitate mai bună a imaginii, o calitate mai bună a suntului, şi o recepţie mai bună a semnalului decât cea oferită de televiziunea analogică.
Totuşi există şi anumite limitari ale televiziunii digitale, datorită faptului că tehnologia se află la începuturile sale. Imaginile digitale pot avea anumite defecte care nu apar la televiziunea analogică, şi care sunt în principal datorate insuficienţei actuale de lăţime de bandă şi algoritmilor de compresie a imaginilor precum MPEG-2. Când o imagine digitală este comparată cu sursa originală a imaginii, anumite secvenţe prezintă distorisiuni precum zgomot de cuantizare, culoare nepotrivită, blocuri de imagine.