Triod
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
| Intrarea în triod Duminica vameşului. Alleluia |
| Păresimile Miercurea cenuşii |
| Săptămâna mare Duminica Floriilor |
Triodul e o perioadă din anul liturgic bizantin, cuprinzând postul mare, urmat de săptămâna mare, şi precedat de o perioadă pregătitoare ce are ca scop lăsatul secului.
Numele acestei perioade vine de la faptul că în acest timp se cântă doar trei ode poetice la utrenie, în loc de nouă, câte se cântă peste an. Cele trei ode poetice sunt înlocuite, potrivit tipicelor, însă mai puţin în practică, cu şase cântări biblice. Cărţile liturgice specifice sunt triodul şi straşnicul.
[modifică] Partea pregătitoare
Triodul începe cu duminica vameşului şi a fariseului, după care urmează o săptămână relativ obişnuită din punct de vedere liturgic şi ascetic, apoi duminica fiului risipitor.
Începând cu această duminică, săptămâna ce urmează, numită şi săptămâna cărnii, va fi de frupt. Sâmbăta va avea un tropar special. Urmează duminica înfricoşatei judecăţi, iar începând cu luni dimineaţa are loc lăsatul secului de carne, însă se mănâncă brânzeturi, ouă şi peşte. Sâmbăta aceleiaşi săptămâni va avea un special.
Urmează duminica izgonirii lui Adam din rai, ultima în care se mai mănâncă de frupt, pentru că a doua zi dimineaţa se face lăsatul secului de brânză, intrându-se în post.
Aceste duminici de intrare în triod au câteva caracteristici liturgice, dintre care cele mai însemnate sunt troparele şi condacele proprii, apoi polieleul cuprinzând psalmul 137: «La rîul Babilonului», precum şi troparul «Iată mirele» la utrenie şi vecernie.
[modifică] Păresimile
Vezi articolul amănunţit Păresimi. În acest timp se lasă mineiul la o parte aproape în mod definitiv, fiind înlocuit cu cartea triodului.
[modifică] Săptămâna mare
Vezi articolul amănunţit Săptămâna mare. Săptămâna mare e un timp liturgic cu totul deosebit, cartea triodului fiind folosită în mod exclusiv.
