Tsintsari
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
De verificat: corectitudinea titlului
O familie de tsintsari [ţinţari] este eroul colectiv al epopeii autorului de limbă sârbo-croată Borislav Pekić (1930-1992) intitulată Zlatno runo [Lâna de aur]. Cele şapte volume ale acestui roman prestigios, comparat de unii critici literari cu Ulise de James Joyce şi Casa Buddenbrock de Thomas Mann, au apărut la Belgrad între 1978 şi 1986. Primele trei au fost traduse în franceză între 2001 si 2004. Postfaţa primului volum (http://www.lekti-ecriture.com/contrefeux/Des-Aroumains-aux-Tsintsares.html) reconstituie locul ocupat de ţinţari (aromâni) atât în opera lui Pekić precum şi în societatea sârbească în ultimele două secole.
Rolul aromânilor în istoria modernă a Serbiei, mai ales în ce priveşte introducerea capitalismului în Balcani, este analizat de Dušan Popović în O Cincarima, carte tradusă în româneste de C. Constante în 1934 : Depre aromâni, contribuţiuni cu privire la chestiunea formării negoţului nostru.
Pentru aromâni, ţinţari e un exonim mai repede depreciativ (sinonim în sârbeşte cu avar şi hrăpăreţ) căruia unii dintre ei îi acordă o etimologie mai nobilă, bazată pe apartenenţa limbii lor la famila romanică, dar fantezistă : copiii [sin] împăratului [ţar].
Tot sub numele de ţinţari sunt cunoscuti aromânii stabiliţi în oraşele din Bulgaria, mai ales la Sofia, unde influenta colonie macedoromână a prosperat până la începutul secolului XX (http://www.armanami.org/article.php?idArticle=53).
