Tudor Gheorghe
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tudor Gheorghe este un actor şi cântăreţ român de muzica folk, născut la 1 august 1945, în comuna Podari, judeţul Dolj, dintr-o familie de ţărani. Copilaria, dar mai ales adolescenţa, i-au fost dificile. Tatăl, cântareţ la biserică, a fost arestat şi deţinut politic la Aiud. În perioada comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe oprelişti din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluţia română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1979, i-a fost interzis să concerteze imediat după premiera spectacolului “Pe-un franc poet”. După revoluţie Tudor Gheorghe a revenit în forţă.
Cuprins |
[modifică] Studii
A urmat Liceul "Nicolae Bălcescu" din Craiova, astăzi Colegiul Naţional Carol I din Craiova, apoi a urmat cursurile Institutului de Teatru din Bucureşti, clasa de actorie, absolvind în 1966. Revine in forţă cu ciclul celor patru anotimpuri realizate împreună cu tânărul compozitor, orchestrator şi dirijor, Marius Leonard Hristescu pe care l-a adus în minunata lume a folclorului romanesc. Cu harul pe care îl au cei binecuvânati, Tudor Gheorghe ne face, la fiecare întâlnire cu el, să fim mândri că suntem români. Grija pe care o are faţă de tot ce este folclor autentic, puterea de muncă şi creaţie, rezistenţa fizică ( vezi seria de şapte concerte din anul 2006, care poate intra oricând în cartea recordurilor), dragostea faţă de poezia românescă, faţă de Dorul românesc, de salcâmii înfloriţi, de carul cu flori... fac ca acest mare artist să fie încadrat, fară tăgadă, în Ptrimoniul Imaterial al României la categoria Tezaur viu.
[modifică] Cariera artistică
În 1966 a fost angajat la Teatrul Naţional din Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din ţară. După rolurile jucate în studenţie, a debutat pe scena Naţionalului craiovean în rolul Paznicul tânăr din „Cocoşul negru”, de Victor Eftimiu. Până la adevărata afirmare, ce a urmat peste câţiva ani, a continuat să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului, în piese ca „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Mușatescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale sau „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca.
În perioada 1970-1980 şi 1980-1990 a jucat în creaţii de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov sau în „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu.
În 1969, după trei ani de studiu asiduu, a ieșit la rampă cu primul său recital - "Menestrel la curţile dorului". După alţi doi ani de studii aprofundate, făcute la Institul de folclor din Bucureşti a urmat al doilea recital - „Şapte balade”. Din 1969, anul primului recital şi până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puţin de 22 spectacole de muzică şi poezie. Începând cu 1996 a lansat un adevarat program cultural, concretizat prin spectacole şi recitale, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Succesul, cariera si evoluţia lui Tudor Gheorghe pot părea "venite de la sine", dar în spatele uriaşului succes se găsesc ani de munca înverşunată, de studiu intens şi de multe oprelişti şi nevoi. Având nenumărate probleme cu organele de represiune din perioada comunistă, lui Tudor Gheorghe i s-a interzis apariţia în public pentru aproape zece ani, până la Revoluţia din 1989. I-au fost cenzurate, totodată, spectacolele, represiunea culminând în anul 1979, când spectacolul "Pe-un franc poet", pe versuri de Ion Luca Caragiale, a fost oprit imediat după premieră.
Astăzi Tudor Gheorghe îşi continuă cariera începută în 1966, susţinând în continuare recitaluri în ţară şi străinătate şi interpretând roluri pe scena Naţionalului craiovean.
[modifică] Mărturii
"De fiecare dată când îl ascult - şi asta se întimplă des - Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românescă - populară şi cultă - poate mişca munţii. (...) Problema mea, inhalând prin toţi porii melodia fiinţei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrima de dragoste, admiraţie şi mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai uşor să-l pup." (Marin Sorescu (1988))
"Tudor Gheorghe are o memorie fenomenală şi asta explică cum a putut să îndeplinească raptul fără a trezi bănuieli, pentru că atât cât îi ştim, bătrînii lăutari cad la bănuială când sunt fotografiaţi pe hârtie. Într-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremurătoare a "Mioriţei" şi nişte cântece haiduceşti cum nu mai aflasem. (...) Scriu cu toată răspunderea că de la Maria Tănase nu am avut o personalitate mai puternică în ce priveşte comorile noastre folclorice ca acest tânăr şi neîntrecut actor din Craiova." (Eugen Barbu (1971))
