Vasile Lăzărescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna august 2006.
Mitropolitul Vasile Lăzărescu s-a născut la Jadani (astăzi Corneşti, judeţul Timiş) la 1 ianuarie 1894. A urmat şcoala elementară în localitatea natală, liceul în Timişoara şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi unde în 1919 obţine doctoratul. A urmat studii de Pedagogie şi Filozofie la Universităţiile din Budapesta, Viena şi Cernăuţi. A fost ales profesor de dogmatică, apologetică şi morală la Institutul Teologic ,,Andreian" din Sibiu (1920-1924), Academia Teologică din Oradea (1924-1933), redactor al foii eparhiale ,,Legea româneacă" (1925-1931). Intrat în cler ca preot celib apoi călugărit în 1928. La 21 octombrie 1933 a fost ales episcop al Caransebeşului iar în 12 iunie 1940 al Timişoarei, din 1947 arhiepiscop şi mitropolit al Banatului. A avut câteva contribuţii scriitoriceşti remarcabile în ceea ce priveşte doctrina ortodoxă şi cea catolică, câteva reuşite de simbolică ortodoxă: ,,Cultul inimii lui Iisus la romano-catolici", ,,Creştinismul şi cultele oculte", omiletice ,,Pârga darului. Cuvântări", ,,Praznic luminat. Gânduri de sărbători". Închis de autorităţile comuniste la Cernica îşi găseşte sfârşitul în condiţii încă neelucidate la 21 februarie 1969. Se impune scrierea pe viitor a unei monografii-album de ce nu iniţiată de instanţele ecclesiastice româneşti
[modifică] Bibliografie
Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, ,,Dicţionarul Teologilor Români", Bucureşti 1996, pag. 224-225 ; autor: Pr. V. Bugariu
