Ştefan Agopian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Născut în 1947, fiul lui Ştefan şi al Mariei Agopian. A absolvit Liceul Iulia Haşdeu din Bucureşti. Face studii de chimie la Universitatea Bucureşti. Debutează în presa în 1970 la revista "Luceafărul". În prezent este redactor la Academia Caţavencu şi colaborează la 24-FUN. S-a aflat printre cei 12 scriitori români selectaţi să participe în programul Les Belles Etrangerès pe 2005.
[modifică] Romane publicate
- Debutează cu Ziua mîniei, în 1979 la Editura Cartea Româească
- Tache de catifea, roman, 1981, tot la Editura Cartea Românească
- Tobit, roman, 1983, Editura Eminescu, Premiul pentru proza al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti
- Manualul întâmplărilor, povestiri, 1984, Editura Cartea Românească, Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor
- Sara, roman, 1987, Editura Eminescu, Premiul revistei Amfiteatru pentru cea mai bună scriere beletristică a anului
- volumul de povestiri, Insemnari din Sodoma, 1993
- volumul de teatru, Republica pe eşafod, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2000
- Fric, roman, 2004, Editura Polirom, carte laureată a premiului ASPRO pentru experiment în cadrul Tîrgului Internaţional de Carte Bookarest 2004 şi premiată de revista Cuvântul la categoria Superlativele anului 2003.
- Tache de catifea, reeditare la Editura Polirom, 2004, roman distins cu premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti
- Tobit (ediţia a II-a, revazută), Editura Polirom, 2005
- Sara (ediţia a III-a, revazută), Editura Polirom, 2006
[modifică] Bibliografie suplimentară
Fişa biobliografică a autorului în Dicţionarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Alexandru Sassu, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995
[modifică] Referinţe critice
„Cărţile publicate de Agopian au impus definitiv scriitura originală, fermecatoare şi profundă a acestui scriitor excepţional.” – Dan C. Mihăilescu
„Lumea cărţilor lui Ştefan Agopian e rezultatul unui mare model primordial, construit cu migală şi rafinament, pus în mişcare şi lăsat să funcţioneze sub diferite titluri: Tache de catifea, Tobit, Sara etc. Eficienţa lui creşte de la o carte la alta. Agopian e un romancier seducător, promotor al unui manierism clasic de foarte bună calitate.” – Gheorghe Craciun
„În ciuda faptului că Ştefan Agopian nu s-a «înrolat», în chip explicit, manifest, în nici una dintre «generaţiile» literaturii noastre contemporane, iar poetica sa, implicită în romanele publicate, îl face greu încadrabil în «şcolile» literare contemporane autorului din punct de vedere istoric, proza sa vine ca o împlinire firească în evoluţia literaturii postbelice din România.” – Ruxandra Ivancescu
