Ţinut
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ţinutul a fost o unitate administrativ-teritorială în Moldova şi în România.
[modifică] În evul mediu
În evul mediu, ţinuturile erau unităţile administrative ale Principatului Moldovei şi corespundeau judeţelor din Ţara Românească. Fiecare ţinut era cârmuit de un pârcălab sau de un staroste (dacă avea vreo cetate pe cuprinsul său). Dimensiunea unui asemenea ţinut era asemănătoare cu cea a unui judeţ din Valahia.
[modifică] În perioada interbelică
În anul 1938, noţiunea de ţinut a fost reintrodus ca unitate administrativă în România, în contextul dictaturii regelui Carol al II-lea, după modelul Gau-ului nazist, devenind, astfel, o unitate administrativă de tip fascist, în care funcţionarii publici erau totodată agenţi ai partidului unic erijat în reprezentant al naţiunii. Noile steme ale ţinuturilor au fost descrise în Monitorul Oficial din 10 februarie 1939. Au fost formate 10 ţinuturi, fiecare dintre ele fiind alcătuite din mai multe judeţe: Someş, Timiş, Mureş, Olt, Bucegi, Marea, Dunărea de Jos, Nistru, Prut, Suceava.
| Ţinuturile României (1938-1940) |  |
|---|---|
|
Argeş | Crişuri | Dunării | Jiu | Mării | Mureş | Nistru | Prut | Suceava | Timiş |
|
