Aburire
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aburirea (TEHN.) este un tratament care constă în supunerea la acţiunea aburului a unor materiale sau a unor produse industriale pentru a le îmbunătăţi calităţile sau pentru a accelera unele procese de prelucrare a lor.
Aburirea materialelor textile se efectuează cu scopul de a le pregăti pentru curăţire sau vopsire, pentru relaxarea şi înviorarea fibrelor, pentru fixarea dimensiunilor şi a formei produselor finite etc.
Aburirea lemnului se efectuează în vederea uscării şi colorării lui, a distrugerii ouălor şi larvelor de insecte, a spălării substanţelor albuminoide şi a măririi plasticităţii. Această aburire este necesară pentru prelucrarea ulterioară a lemnului (curbare, tăiere plană etc.).
Aburirea betonului se face pentru accelerarea întăririi lui ; se utilizează mai ales la confecţionarea prefabricatelor.
Vezi şi Autoclavizare.
Acest articol conţine text din Dicţionarul Enciclopedic Român 1962, aflat acum în domeniul public.