Alexandru Coconul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Coconul a fost domnitor în Muntenia: 14 august 1623 - 3 noiembrie 1627 şi în Moldova: iulie (înainte de 15) 1629 - 29 aprilie 1630.
În timpul domniei din Muntenia, deoarece era foarte tânăr, de unde şi porecla "Coconul", ţara a fost de fapt condusă după indicaţiile tatălui său Radu Mihnea, care era în acel moment pe tronul Moldovei. Se poate spune că cele două ţări române au fost conduse în acest timp de un singur domnitor, Radu Mihnea, el domnind în Moldova 1623 - 1626, iar fiul său în Muntenia 1623 - 1627.
Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, din Ţara Românească, a ajuns la Stambul, find mazilit, după care „a cheltuit atâtea pungi cu galbeni, încât, doi ani mai târziu, reuşi să fie numit iarăşi domn“, de data aceasta al Moldovei.
N.A. Bogdan, în cunoscuta sa lucrare Istoria orasului Iaşi, referindu-se la domnitorul Alexandru Coconul, consemnează că, „dând turcilor peşcheşuri, în sumă de peste 100.000 de galbeni veneţieni, reuşeşte să fie trimis ca domn în Moldova“ [1].
Este numit domn în Moldova de către turci, după mazilirea şi plecarea la Ustia a lui Miron Barnovschi-Movilă.
În câteva luni de zile, Poarta s-a convins de ineficienţa domniei lui Alexandru Coconul: „înţelegîndu şi împărăţia că nu este de domnia ţării de margine ca aceasta”, el a fost mazilit [2].
Alexandru Coconul a murit la 26 iunie 1632 la Constantinopol.
