Alfredo Di Stéfano

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alfredo Di Stéfano (născut la 4 iulie, 1926 la Barracas, Buenos Aires) este un fotbalist născut în Argentina şi considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului. El este de obicei asociat cu echipa Real Madrid, şi Ferenc Puskás, şi a jucat un rol crucial în cucerirea de către acest club a Cupei Europei de cinci ori în cinci sezoane consecutive începând cu 1956. Di Stéfano a jucat pentru echipele naţionale ale Argentinei, Columbiei şi Spaniei, dar nu a participat la nici un campionat mondial.

Di Stéfano a fost un atacant puternic, având rezistenţă fizică, adaptabilitate tactică, şi cel mai important o viziune asupra jocului care îl făcea conducătorul de joc al atacului echipei sale.

Născut într-o familie de imigranţi italieni, Di Stéfano şi-a început cariera la clubul argentinian River Plate în 1943. A câştigat de şase ori campionatul în primii 12 ani ai carierei în Argentina şi Columbia (a jucat pentru echipa Millonarios din Bogotá) înainte de a se transfera la Real Madrid în 1953. Rivalii lor, FC Barcelona, credeau că deja şi-au asigurat serviciile sale, când guvernul spaniol a propus o soluţie solomonică ce a fost respinsă de Barcelona, astfel jucătorul ajungând la Real Madrid.

Cu 49 goluri în 58 meciuri, Di Stéfano a fost golgheter pe plan european pentru zeci de ani, fiind întrecut abia în 2005 de jucătorul madrilen Raul. Culmea carierei sale a fost poate atinsă în timpul finalei câştigate cu scorul de 7-3 în faţa celor de la Eintracht Frankfurt în Finala Cupei Europei din 1960 de pe Hampden Park, un meci considerat de către unii ca fiind cel mai frumos din Europa. A fost votat fotbalistul european al anului în 1957 şi 1959.

Di Stéfano a câştigat mai multe titluri şi cupe naţionale cu Real, dar nu a ajuns niciodată la un turneu de campionat mondial (fotbal). S-a transferat la echipa RCD Espanyol în 1964 şi a jucat până la retragerea sa din activitate la vârsta de 40 de ani.

După retragere, a început să antreneze. A condus cluburile argentiniene Boca Juniors şi River Plate la câştigarea campionatului, şi a câştigat campionatul Spaniei cu Valencia CF, şi apoi Cupa Cupelor în 1980. A antrenat pe Real Madrid între anii 1982 şi 1984, iar astăzi este preşedinte onorific al clubului.

Di Stéfano este în prezent al treilea marcator din toate timpurile în istoria primei divizii spaniole, cu 228 de goluri în 329 de meciuri, după Hugo Sánchez (234 de goluri) şi Telmo Zarra (251). Di Stéfano este de asemenea golgheterul lui Real Madrid din toate timpurile în campionat, cu 216 goluri în 282 de meciuri între 1953 şi 1964.

Di Stéfano a fost desemnat de Pelé ca unul dintre cei 125 cei mai mari fotbalişti în viaţă în martie 2004, şi e considerat a fi între primii zece cei mai talentaţi atacanţi din istoria fotbalului, alături de Diego Maradona, George Best, Johan Cruijff şi însuşi Pelé. În timpul carierei de jucător, a fost uneori considerat a fi mai bun decât Pelé.

Alfredo Di Stefano a declarat despre Maradona "La tehnică individuală, îmi este mult superior pentru ceea ce poate face cu mingea; capacitatea mea de a acoperi întreg terenul şi adaptabilitatea mea sunt calităţile pe care el încă nu le are, deşi cu un antrenament potrivit, ar putea cu uşurinţă să mă întreacă." .